Aşezări, destine, oameni

O viaţă dedicată elevilor şi vieţii culturale din sat

O viaţă dedicată elevilor şi vieţii culturale din sat

A petrecut 43 de ani ca şi dascăl, înconjurată de copii, cărora le-a insuflat multă dragoste şi iubire pentru cuvântul scris. Influenţa pe care o are un dascăl asupra unui copil este eternă. Căci, fiecare copil poartă în suflet o vorbă, un gest, o învăţătură a dascălului, pe care, adult devenind, o va transmite mai departe copiilor săi. În spatele fiecărui om, bogat sau sărac, celebru sau nu, se află un dascăl. Iar primul dascăl care ne sculptează caracterul şi sufletul este, neîndoielnic, învăţătorul. Pe parcursul acestor ani de activitate pedagogică, Maria Tăpălagă a lăsat urmaşilor o parte din viaţa sa, dar se simte împlinită şi pentru faptul că a reuşit să transmită generaţiilor de tineri dragostea pentru tradiţie şi datinile strămoşeşti.

Maria Tăpălagă, născută Ghizeşan, provine dintr-o familie de ţărani din Sân-Mihai, fiind cea mai mare soră dintre cei cinci fraţi. Primele cinci clase ale şcolii elementare le-am terminat la Sân-Mihai, iar apoi, la insistenţa unor propunători, aşa li s-a spus în timpul acela, a plecat la Vârşeţ, unde a continuat cursurile la Şcoala Elementară ,,Olga Petrov Radišić” din Vârşeţ, unde a absolvit şcoala cu opt ani. A dorit să înscrie liceul la Vârşeţ, pentru că după promovarea liceului trebuia să înscrie facultatea, iar familia nu era înstărită, astfel că s-a hotărât să înscrie Şcoala Normală care a durat cinci ani. Deoarece nu a reuşit să se angajeze pe postul de învăţătoare, plăcându-i și matematica, a decis să înscrie Şcoala Superioară de Pedagogie la Belgrad, secţia matematică, unde şcolarizarea a durat doi ani.

În vara anului 1969, a fost respinsă la concursul deschis pentru angajarea propunătorilor de matematică la școala elementară din Sân-Mihai, astfel că a concurat la Sân-Ianăş, unde a fost primită şi rămâne definitiv până la trecerea la pensie. În anul 2012, după aproape de 43 de ani de serviciu, a intrat la pensia pe care cu adevărat a meritat-o. Între timp şi-a susţinut examenul de lectorat la Novi Sad, pentru ca să poată lucra şi la secţia cu predare în limba sârbă. În momentul când s-a deschis Academia Pedagogică la Vârşeţ, şi-a luat diferenţa de examene, ceea ce i-a ajutat ca să lucreze şi la cursul inferior, cu elevii de la ciclul I-IV.
În calitate de cadru didactic, a muncit ca propunătoare la şcolile elementare din Sân-Ianăş, Plandişte, Velika Greda, iar după ce s-a pensionat învăţătoarea Ljubica Mohora, a trecut să lucreze cu elevii de la cursul inferior la școala elementară de la Sân-Ianăş.

Profesia de cadru didactic este foarte frumoasă, mai ales dacă iubeşti copiii. Este o împlinire aparte să lucrezi cu acei copilaşi, să le înfiripi cunoştinţe, să îi îndrumi pe calea bună, dar un dascăl pentru a fi iubit şi respectat de elevi, trebuie să fie înzestrat cu multă răbdare şi este nevoie să depună multă muncă”, ne-a mărturisit Maria.

Silvia MĂRGAN

Articolul integral îl puteți citi în numărul 56 din 28 ianuarie