Crăciunul, sărbătoarea Naşterii Domnului, este aşteptat cu mare bucurie de tot sufletul creştinesc, dar mai ales de cei mici, de copii. La Satu Nou, era obiceiul ca, în semn de prevestire a Crăciunului, flăcăii şi copiii să pocnească la colţuri de străzi, din bice. Tot din bună vreme copiii îşi pregăteau ,,Cerbul”. Acesta era o figură făcută din lemn, având forma asemănătoare cu a unui cap de cerb.
Colindatul cu ,,Cerbul” este efectuat de cei mai mici, având începutul pe la amurgul zilei, vremea când se aprindea lampa casei. Colindătorii cu ,,Cerbul” mergeau, mai întâi, pe la vecini, apoi pe la rude, deci case alese anticipat. Repertoriul colindatului cu ,,Cerbul” este redus la o singură colindă ,,Bună sara lui Ajun”, iar gazdele în semn de bucurie a sosirii marelui praznic al creştinătăţii, dăruiesc colindătorilor pentru truda depusă bani, nuci, colaci, cârnaţi şi prăjituri.
Mai târziu, când colindătorii cu ,,Cerbul” au cutreierat satul, începe colindatul flăcăilor cu ,,Steaua” sau ,,Irozii”. Acest grup este cel mai aşteptat din partea credincioşilor. De fapt, ,,Steaua” este o scenetă religioasă pe care o prezintă un grup de cinci flăcăi, scoţând în relief, în mod artistic miraculos, evenimentele petrecute cu ocazia Naşterii Domnului Iisus, precum şi cearta Magilor cu Irod Împăratul. Flăcăii care merg cu ,,Steaua” au şi o costumaţie potrivită evenimentului. Pe cap au un comănac cu inscripţia personajului pe care îl interpretează, îmbrăcaţi cu un fel de stihar alb, întins cu un brâu la care atârnă o sabie de lemn.
Ilie BABA
Articolul integral îl puteți citi în numărul 52 din 24-31 decembrie
