(Cuvântul vicepreședintelui Adunării Naționale a Republicii Serbia, dr. Jovan Janjić, cu ocazia aniversării a 80 de ani de existență și activitate neîntreruptă a instituției de presă și editură „Libertatea”, la Vârșeț, pe 25 mai 2025)
Stimați reprezentanți ai Casei de Presă şi Editură ,,Libertatea”, doamnelor și domnilor, dragi prieteni,
Este o onoare și o plăcere să vă salut în numele Adunării Naționale a Republicii Serbia, cu ocazia acestui jubileu semnificativ – optzeci de ani de existență și activitate neîntreruptă a instituției de presă și editură „Libertatea”.
Atunci când se luminează opera și durata cuiva, razele de lumină inevitabil cad și asupra mediului său și a comunității în care cel căruia i se acordă atenția a atins înălțimi demne de respect. Pentru că totul există, acolo unde persistă condiții să existe. Într-o astfel de relație se află „Libertatea” și orașul Vârșeț, dar și mult mai larg – relația casei de presă și editură românească și societatea sârbă. Fiecare îl onorează pe celălalt.
Opt decenii de existență ale instituției de presă și editură „Libertatea” înseamnă opt decenii de mărturie despre viața și activitatea comunității românești din Serbia, opt decenii în slujba păstrării limbii, culturii și identității, opt decenii de construire a podurilor de înțelegere, cooperare și prietenie între sârbi și români, dar și cu alte popoare.
În anul în care lumea liberă și iubitoare de libertate sărbătorește opt decenii de la victoria asupra fascismului și nazismului în cel de-al Doilea Război Mondial, și „Libertatea” își sărbătorește același jubileu. Asta înseamnă că s-a născut exact atunci când a fost învinsă cea mai mare amenințare a Europei și lumii de atunci. După încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, statul iugoslav, născut din sângele națiunii sârbe, proclamă principiul egalității tuturor cetățenilor săi, „indiferent de naționalitate, rasă și religie”, așa cum este consemnat și în prima Constituție postbelică [Constituția Republicii Federative Populare Iugoslavia, articolul 21, „Monitorul Oficial al Republicii Federative Populare Iugoslavia”, Belgrad, 1946]. În același act juridic suprem este consemnat și că minoritățile naționale „se bucură de dreptul și protecția dezvoltării culturale proprii și de utilizarea liberă a limbii lor” [idem, art. 13].
În conformitate cu o astfel de politică de stat și garanții de stat, minoritatea română, ca și toate celelalte minorități naționale din Iugoslavia, a avut posibilitatea să-și exprime și să-și dezvolte nestingherit ființa națională și spirituală. Printre drepturile garantate se numărau și cele esențiale: dreptul la educație, cultură și informare în limba maternă. Astfel, deja în primăvara anului 1945, după prima adunare a românilor din Banatul sârbesc la Alibunar, unde a fost fondată Uniunea Culturală a Românilor și departamentul său de presă, cu sarcini concrete (publicarea unui ziar informativ-politic), tocmai aici, la Vârșeț, pe 27 mai 1945, a apărut primul număr al primului săptămânal în limba română din acea perioadă. Ziarul „Libertatea”.
