În ziua de 21 mai, la pomenirea Sfinților Împărați Constantin și Elena, în calendarul popular întâlnim o sărbătoare adresată păsărilor de pădure, numită Constandinul Puilor sau Constantin Graur. Se crede că în această zi, păsările își învață puii să zboare.
Pentru ziua de 21 mai (Sfinții Constantin si Elena) există o serie de obiceiuri și superstiții care fac referire la anotimpul vara ce urmează să-și facă apariția:
se spune că aceasta este ultima zi în care se mai poate semăna porumbul, ovăzul și meiul, tot ce se seamănă după această zi, se va usca;
mulți agricultori nu lucrează în această zi pentru a se evita pagubele aduse holdelor de păsările cerului;
viticultorii respectă ziua de Constantin și Elena deoarece dacă vor muncii, graurii le vor mânca strugurii;
pentru a alunga duhurile rele și necurate, femeile tămâiază și stropesc cu agheasmă pentru a se apăra de forțe malefice;
păstorii aprind un foc mare, numit Foc viu și stau în jurul lui, prin acest foc obișnuiesc să treacă și oile pentru a fi ferite de rele cât timp vor sta la stână;
pentru sănătate și bunăstare, în ziua praznicului, unul dintre membrii familiei este bine să ducă la biserică trei bujori îmbobociți, flori de lămâiță, dulciuri făcute în casă și pâine;
pentru ca duhurile rele să nu fure sporul laptelui, în unele medii rurale se practică și acum datina veche numită și Sperietoarea vrăjitoarelor. Toți membrii familiei se adună în mijlocul gospodăriei în jurul unui vas cu lapte și bat cu linguri noi de lemn în vasele în care se fierbe laptele de obicei, strigând tare să sperie vrăjitoarele care ar putea fura laptele.
Bujorul – floarea lunii mai
În ziua praznicului de Constantin și Elena, pentru voie bună și liniște în familie, este bine să aduci în casă cel puțin trei bujori îmbobociți. China este, în exclusivitate, ţara de origine pentru toate speciile sălbatice de bujori, aceştia crescând şi la altitudini mari, în regiunile muntoase, până la limita altitudinii glaciare. În Europa a fost adus în anul 1787.
Este cunoscut faptul că în viața tradițională a poporului român, bujorul are o semnificație aparte. Este asociat cu frumuseţea, feminitatea şi vitalitatea, dar şi cu onorurile şi bogăţia, cu romantismul, prietenia, echilibrul sufletesc sau cu o căsnicie fericită. Despre o fată frumoasă se spune că este „un bujor de fată”, iar roşeaţa din obraji, care denotă sănătate şi vitalitate, este numită „bujori în obrăjori”. Despre un om frumos se spune că este „frumos ca un bujor”. În folclor, bujorul este legat de lună, întrucât se crede că a fost creat de Zeiţa lunii, pentru a reflecta pe timpul nopţii razele acestui astru ceresc.
De asemenea, este întâlnit ca subiect în istorie, muzică, poezie, literatură, pictură, artele decorative, designul și arhitectura poporului roman, bujorul semnificând frumusețea, sănătatea, vigoarea, tinerețea sau sfiala. În cinstea bujorului se organizează anual festivaluri, numele de Bujor și derivatele sale sunt folosite ca nume de familie, prenume, nume de localități, străzi, păsări sau animale.
Când este vorba de folclorul românesc, tema bujorului este prezentă în toate regiunile țării, fiind larg răspândită printre semnele decorative sau reproduse pe covoarele tradiționale, costume populare și alte obiecte aparținând culturii tradiționale sau de artizanat, extrem de frumoase.
Eufrozina GREONEANȚ
Articolul integral îl puteți citi în numărul 21 din 29 mai 2021
