În peisajul cultural al românilor din Serbia, cu litere mari este înscrisă data de 26 septembrie 1948, când a luat naștere Societatea Culturală ,,Petru Albu”, care poartă denumirea de SCA ,,Luceafărul”, oficial, din anul 1993. De-a lungul timpului, „Luceafărul” a rămas un simbol al continuității, adaptându-se și evoluând odată cu vremurile.
,,Noi avem tendința să dăm de știre că în aceşti 77 de ani «Luceafărul» a fost şi a rămas casa tuturor românilor, nu doar a celor din Vârșeț”, ne spune președinta societăţii, Marina Valeria Zarić.
În acești aproape 80 de ani de existență, SCA ,,Luceafărul” a avut perioade mai bune, când a devenit un imbold pentru alte societăți, stabilind colaborare cu acestea. Se vorbește și astăzi despre despre secția de șah, secția sportivă, care la fotbal a cucerit multe premii, despre secția de teatru care a prezentat ,,Luceafărul” cu brio. Arhivele societății păstrează și amintirea turneelor făcute în localitățile Banatului sârbesc, dar și în alte regiuni ale țării. Pe răboj sunt înscrise numele multor activiști, soliști vocali și instrumentiști, membri ai orchestrei, care au dus faima societății. Numele lor sunt amintite și astăzi, cum este cel al dirijorului Gheorghe Velici. ,,Îmi amintesc că în copilăria mea tata tot vorbea de Gheorghe Velici, care i-a fost și lui dirijor, deoarece tatăl meu a cântat la acordeon”, spune Marina Valeria Zarić. Au fost însă și perioade mai grele, în care societatea nu a avut un sediu al său, folosind încăperile Societății Culturale ,,Žarko Zrenjanin“, care la acea vreme nu a activat. În orice caz, ,,destinul societății a fost unul și numai unul: să strălucească”, ne spune președinta ,,Luceafărului”.
Tot ea mai adaugă că actualul comitet este format din 11 membri, care adoptă cele mai importante decizii. Vicepreședinte este Preotul Florențiu Ianeș, iar secretar este Daniel Răduț.
,,Activez benevol de 22 de ani. De mică veneam la repetiții împreună cu fratele meu. Profesorul Ion Berlovan avea grijă de noi în timp ce părinții noștri dansau. Cred că orice copil pe care l-am întreba acum ar zice că vine la «Luceafărul» din plăcere”, îşi continuă povestea interlocutoarea noastră. În aceste condiții, a avut ocazia să se convingă de diferite etape ale ,,Luceafărului”: ,,Am fost aici și în perioadele mai grele, când nu am avut membri şi când copiii nu erau interesați. Ne gândeam cum să îi atragem. Am colaborat cu școlile medii, cu directorii acestora care îndemnau părinții să aducă copiii la societate. Se întâmpla să formăm un grup, care să ajungă la o anumită etapă şi să se desfiinţeze”.
La momentul de față, așa cum ne spune, societatea trece printr-o perioadă frumoasă: ,,În anul 2004 s-a înființat a doua trupă de dansatori, cea a juniorilor. Juniorii au fost cei din generația ’89 până în ’95. Această generație a avut repetiții, în mod activ, de două ori pe săptămână, alteori și de trei. Organizam chefuri, făceam curățenie generală, ne întâlneam foarte des. Noi am avut grijă de societate. Acum avem două secții de dansatori: juniorii și seniorii. Din secția seniorilor fac parte dansatorii din generaţiile anilor ’60 până în anii ’90, iar juniorii sunt, în general, liceiști, copii care frecventează școlile medii. Avem și secția de cor, soliste vocale cu care activăm la festivaluri. Ele au început să cânte în cadrul societății la o vârstă fragedă, iar acum, în general, toate frecventează școala de muzică şi cântă la vreun instrument. Solistele vocale sunt, așa cum spune ele cu mândrie, solistele «Luceafărului». Avem și un solist instrumentist, pe Alexandru Graure, care cântă la saxofon. Ne este drag să-l vedem alături de Ilie Vinu, acompaniind repetițiile. Alături de noi este și Adrian Iorga, violonist, un tată și un fost membru al orchestrei. Orchestra societății este flexibilă. Nu putem spune că avem un număr oarecare de membri pentru că, așa cum am spus, «Luceafărul» este casa tuturor românilor, iar orchestra noastră este formată din foștii și actualii membri, persoane care ni se aliniază de fiecare dată, la orice eveniment”, poveste președinta ,,Luceafărului”.
Marina KALKAN
Articolul integral îl puteți citi în numărul 10 din 8 martie 2025
