Femeia este esența vitală a lumii noastre! O ființă delicată, grațioasă, cu o inocență copilărească, dar în același timp fermă și plină de determinare. Ea este fiică, soră, mamă, bunică, mătușă… dă culoare vieții, conturează dorințele, pasiunile, iubirea și perfecțiunea. Ea umple visurile, aduce iubire nesfârșită, schimbă destine și aduce lumină în lume prin zâmbetele și energia ei. Motive suficiente pentru ca femeia să fie prețuită nu doar pe 8 martie, ci în fiecare zi a anului.
Pentru acest număr special, ne-am gândit la o doamnă deosebită, o femeie împlinită și personal și profesional, care se dedică cu pasiune și responsabilitate și se bucură de realizări frumoase. Oaspetele nostru în această săptămână este Marina Valeria Zarić, născută Jurca, provenită dintr-o familie de dansatori și promotori adevărați ai tradițiilor românești din această zonă. Pe lângă cele menționate, Marina poate fi și un exemplu cum trebuie cultivată dragostea pentru tot ceea ce folclorul reprezintă. Iar noi românii, la acest capitol, avem cu ce să ne mândrim.
Marina face parte din generația anului 1993 și își amintește cu drag de primii pași în lumea muzicii și dansului. La vârsta de 8 ani, însoțindu-i pe părinți la repetițiile secției de dansatori ai Societății Cultural-Artistice „Luceafărul”, a început să cânte la vioară, fiind ghidată de regretatul Ilie Cojocar, dirijorul care i-a cultivat talentul prin învățătura pe care o dădea „după auz”. A terminat apoi și școala de muzică, instrumentul clarinet. La acea vreme, Marina s-a alăturat ansamblului ca solistă vocală, sub îndrumarea Marinei Velici și a regretatului Ionel Corneanu, începând să participe la festivaluri și spectacole.
,,Am fost mici când părinții au venit la SCA «Luceafărul» la repetiții. Regretatul profesor Ion Berlovan a fost în perioada respectivă președinte și a avut grijă și de mine și fratele meu, Stefan. Cred că aveam 8 ani când am început să cânt la vioară. Regretatul Ilie Cojocar ne-a fost dirijor. Au fost primele note cu care eu m-am confruntat atunci, și tot în același an am început să cânt ca solistă vocală cu Marina Velici și regretatul Ionel Corneanu. M-am pregătit pentru ediția festivalului de copii, care s-a desfășurat la Voivodinț și am cântat doina «Mână bade boii bine», asta îmi amintesc. După aceia am început să cânt la spectacole”, povestește Marina.
Tradiția dansului în familie
Tradiția dansului a fost la fel de importantă pentru Marina. Tatăl său a fondat trupa de dansatori juniori în anul 2004, iar Marina a fost parte din această echipă, dansând alături de generațiile 1989, 1990 și până la 1995. De-a lungul anilor, trupa a evoluat, iar generația ei a activat până în 2010, când a avut o apariție memorabilă la Marele Festival de la Uzdin. Afirmă că aceste experiențe au fost printre cele mai frumoase momente ale tinereții sale, fiind marcate de numeroase apariții pe la diverse festivaluri atât în țară, precum și cele internaționale la Bulgaria, Grecia, România…
,,În 2009 a fost prima mea apariție pe scena Festivalului Mare de la Ecica, unde m-am prezentat ca debutant, obținând premiul pentru debutanți. Și de atunci am participat ca solistă vocală câțiva ani la rând.
În principiu, tot timpul am fost înconjurată de dans, folclor. «Luceafărul» era pentru mine a doua casă.
Am fost membră și a «Tinerelor condeie», din anul I și până în clasa IV-a, când s-a organizat și 40 de ani de existență a «Tinerelor condeie» (2011). De acest ansamblu mă leagă frumoase amintiri și de acolo am plecat cu multe învățături, mai ales că domnul profesor Ion Berlovan ne-a fost precum un părinte spiritual”, declară ea.
Teodora SMOLEAN
Articolul integral îl puteți citi în numărul 10 din 8 martie 2025
