Cultură

URME VIABILE ÎN TIMP ȘI SPAȚIU ÎN MEMORIA CULTURALĂ ȘI SPIRITUALĂ A UZDINULUI
SLA ”Tibiscus” – dezvelirea plăcii comemorative Iova și Petru Șoșdean

URME VIABILE ÎN TIMP ȘI SPAȚIU ÎN MEMORIA CULTURALĂ ȘI SPIRITUALĂ A UZDINULUI<br>SLA ”Tibiscus” – dezvelirea plăcii comemorative Iova și Petru Șoșdean

Placa comemorativă din marmură dedicată lui Iova și Petru Șoșdean este ceea de-a optsprezecea placă pe care SLA „Tibiscus”, cu sprijinul unor sponsori, a sfințit-o la Uzdin.

Iova Șoșdean (1911-1944) și Petru Șoșdean (1931-2020) sunt personalități marcante ale vieții culturale și spirituale a românilor din Uzdin și, în general, din Banat. Muzica a ocupat dintotdeauna un loc de cinste în viața lor. Iova Șoșdean, a devenit membru al corului din localitate la vârsta de 12 ani iar la vârsta de 20 ani a fost trimis la Lugoj, la un curs de dirijori de coruri. Din anul 1932 a preluat bagheta dirijorală a corului bărbătesc din Uzdin, până în anul 1985 a rămas la conducerea corului, având parte de glorie și de declin. În cadrul C.C „Doina” a îndeplinit mai multe funcții responsabile. În anul 1980 i-a fost decernat premiul „Scânteia Culturii”. S-a stins din viață la vârsta de 83 de ani.

Petru Șoșdean a fost răsplătit cu premiul „Žarko Zrenjanin“ pentru activitatea de peste 30 de ani ca secretar al Școlii Elementare din Uzdin. A scris epigrame și poezii satirice și a fost colaborator al publicației „Tibiscus”. S-a stins la vârsta de 89 de ani.

Președintele SLA „Tibiscus”, Vasile Barbu a subliniat că „placa comemorativă este un laudatio adus celor doi oameni de cultură, Iova și Petru Șoșdean, oameni care au lăsat urme de neșters în viața culturală și spirituală a Uzdinului, primul a fost un harnic dirijor de cor și fanfară, vătaf, coregraf, actor și regizor amator. Întreaga sa viață a contribuit la păstrarea culturii românilor din Uzdin, a fost și cântăreț de strană în biserica din localitate. Fiul său Petru, a fost un minuțios cronicar, a scris trei cărți deosebite despre spiritualitatea Uzdinului: monografia secției de teatru, monografia corului și monografia școlii din Uzdin.

Virginia PUIA

integral îl puteți citi în numărul 44 din 29 octombrie