Carmen Secere, o voce distinctă și profundă în peisajul literar românesc, și-a lăsat amprenta în cele mai prestigioase reviste literare precum „România literară”, „Expres Cultural”, „Viața Românească”, „Euphorion”, „Ramuri”, „Ateneu”, „Steaua”, „Neuma” și „Orizont”.
Debutul său remarcabil cu volumul „aproape fericiți”, în 2018, i-a adus Premiul „Horațiu Ioan Lașcu” al filialei Iași a Uniunii Scriitorilor din România la Concursul Național de Poezie „Porni Luceafărul” din Botoșani. De atunci, a continuat să ne încânte cu lucrări precum „mon amour ma tristesse/ întâmplări de viață în est” (2019), „babilon/ macii lui monet” (2019), „viața ca o moarte ușoară/ ultima rotație completă a pământului” (2019), „viața pe gheață/ carmen contra carmen” (2020), „jucării cu gheare/ neoficial sunt frumoasă” (2022) și cel mai recent, „Blank” (2023).Poezia sa, plină de sensibilitate și introspecție, a fost apreciată și dincolo de granițele țării, fiind tradusă în engleză, franceză, italiană și spaniolă.Carmen Secere este membră a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala București-Poezie.„Poate că nici nu scriu, mă gândesc adesea, ci doar stau cu fruntea în palmele lui Dumnezeu”- Înainte să pășim în universul poetic pe care îl creați, am vrea să vă cunoaștem mai bine.
Puteți să ne oferiți o scurtă biografie care să ne dezvăluie o perspectivă despre cine sunteți și cum ați ajuns să deveniți poet?
– Ați început cu întrebarea cea mai grea. Cred că oricine se cutremură, fiind întrebat cine este? Cine sunt? Vă răspund cu o povestioară din categoria Zen: un om stătea pe marginea unui drum. Cei care treceau pe lângă el îl întrebau curioși: Ce faci, omule? Și omul răspundea cu seninătate: Sunt! La fel și eu: Sunt și lucrez la asta în fiecare zi, pentru a ajunge la cea mai bună variantă de mine.
Mariana Stratulat
Articolul integral îl puteți citi în numărul 22 din 30 mai
