Pe 7 august 2024, o veste sumbră a întristat iubitorii muzicii rock din România și din întreaga lume: s-au stins reflectoarele pentru legenda Nicu Covaci, liderul formației Phoenix. S-a stins la vârsta de 77 de ani, după o luptă grea cu boala, în urma unei operații pe creier pe care a suferit-o în martie. Tragedia a adus un val de mesaje de condoleanțe de la fani și colegi de breaslă, reflectând impactul profund pe care l-a avut asupra muzicii și culturii românești.
În loc de un necrolog, republicăm acest interviu în paginile săptămânalului „Libertatea”, cu ocazia împlinirii a 50 de ani de la realizarea discuției inedite dintre Nicu Covaci și jurnalistul Vasa Barbu, apărută inițial în revista „Tribuna tineretului” în anul 1974. Acest interviu surprinde viziunea artistică și spiritul rebel al unei epoci în care muzica ,,Phoenix” devenea simbolul libertății și al identității culturale. Astăzi, la jumătate de secol distanță, cuvintele sale răsună încă, păstrând vie memoria unei personalități care a inspirat generații întregi.
Interviul dezvăluie începuturile formației „Phoenix” din Timișoara, ale cărei melodii se răspândeau cu entuziasm prin emisiunea în limba română „Sâmbăta pe unda medie” a Postului de Radio Novi Sad, în vremurile când aceasta era redactată de legendarul Costa Toader, iar ulterior de Sima Onciu. În acele vremuri, multe dintre piesele formației erau interzise în România, ceea ce sporea și mai mult dorința de libertate și autenticitate pe care trupa o simboliza.
Interviul a fost realizat în locuința lui Nicu Covaci din centrul Timișoarei, în prezența colegului jurnalist Sima Onciu și a tânărului Mircea Baniciu, solistul vocal al formației. Autorul interviului, Vasa Barbu, pe atunci colaborator al „Tribunei Tineretului” și elev al Liceului „Mihajlo Pupin” din Covăcița, ne oferă o mărturie unică a spiritului care a definit o generație.
Interviu cu Nicolae Covaci, şeful Formaţiei „Phoenix”
Nicolae Covaci, Mircea Baniciu, Josef Kappl, Costin Petrescu şi Valeriu Sepi sînt binecunoscuţi iubitorilor de muzică pop din România. Formaţia amintită datează din anul 1962, cînd membrii ei erau elevi ai Şcolii medii nr. 2 din Timişoara. Imediat după înfiinţare, formaţia a început să culeagă şi primele succese, la festivaluri interşcolare şi la un festival republican, unde a luat locul doi, fapt care a dat membrilor curaj şi siguranţă. Între timp în Marea Britanie se produce filmul „Tinerii”. La început, „Phoenix” execută compoziţiile formaţiilor occidentale „Beatlees”, „Rolling Stones”, „Sorces”… Mai tîrziu, membrii formaţiei încep să compună ei înşişi. Prima compoziţie este „Ştiu că mă iubeşti”, compusă în anul 1965 şi transmisă la radio şi la televiziune. Iniţial, formaţia se numea „Sfinţii”. Iată ce am aflat de la Nicolae Covaci, şeful formaţiei.
- Numele iniţial, „Sfinţii”, trebuia să ne servească pentru unele parodii, adică doream să-l exploatăm în sensul organizării unui spectacol.
La „Phoenix” ne-am schimbat după un an, acest titlu fiind un simbol mai larg, mai adînc şi mai sugestiv pentru o formaţie. Bineînţeles, „Phoenix”, de-a lungul anilor, şi-a schimbat structura, desfiinţîndu-se chiar pentru un moment şi reînfiinţîndu-se, din propria sa cenuşă. Singurul care a rămas pînă-n ziua de azi sînt eu, care voi fi în continuare şeful şi compozitorul acestei formaţii. În ultimul timp, adică băieţii din ultima formulă a noastră, lansează compoziţii proprii în spectacolele şi discurile noastre. Ultimul LP al nostru cuprinde cîteva compoziţii proprii, cum sînt: „Adri Popa” de Mircea Baniciu, „Dansul codrilor” şi „Muzică şi muzichie” de Josef Kappl şi altele. - Muzica executată de „Phoenix” conţine motive şi elemente folclorice. Cum s-a ajuns la aceasta?
- Pînă prin 1966-67 ne-am conformat genurilor beat, pop, underground…, după cum s-au succedat şi în Occident. Totodată, pe mine mă preocupau nişte teme folclorice. Cu timpul, am început să le studiez. Bineînţeles, îmi place nespus de mult muzica veche, arhaică românească, care comportă acea autenticitate pe care nu o poţi compara cu folclorul muzical modern al nostru, care şi-a pierdut din individualitate, din păcate. Deci, ne-am apucat să valorificăm unele elemente, unele teme. Este impropriu spus, dar am căutat să prindem spiritul acestei muzici arhaice româneşti. Deocamdată, stăruim la această inspiraţie, neglijînd multe altele folosite de celelalte formaţii şi sîntem mulţumiţi că ne-am detaşat de stilul occidental, măcar că am dori să facem ceva de valoare egală cu acest pop occidental, dar cu un iz, cu o patină măcar balcanică, dacă nu locală, românească.
- Ce planuri de viitor aveţi?
- Planurile noastre de viitor sînt destul de ambiţioase. Spre deosebire de multe alte formaţii româneşti, noi am rămas optimişti şi probabil că acest optimism ni l-au insuflat succesele pe care le-am avut la numeroasele festivaluri, între care la Bratislava, la Sopot… şi dorim să continuăm activitatea noastră atît pe plan local, cît şi mondial.
S-ar putea să întreprindem un turneu şi în Iugoslavia, participând la vreun festival sau imprimând discuri. S-ar putea să plecăm şi în R.D. Germania, unde ne-au chemat pentru imprimarea unor discuri, am făcut şi un film pentru R.D.G. Pe plan local, actualmente sîntem angajaţi la compunerea muzicii pentru „Meşterul Manole”, care ar fi a treia noastră operă-pop sau folk-rock…
Vasa Barbu
Interviu cu Nicu Covaci publicat în ,,Tribuna tineretului” din Novi Sad, în februarie 1974, anul III, nr. 2 (20), pag. 27
Articolul integral îl puteți citi în numărul 33 din 17 august
