Românii din Serbia  – un partener esențial de dialog în implementarea proiectlor dedicate conservării și promovării identității românești

Cu o experiență de 24 de ani în cadrul mai multor instituții publice, Cristina – Lavinia Arnăutu a fost numită la începutul lunii iulie 2024 Director cu atribuții de secretar de stat al Departamentului pentru Românii de Pretutindeni (DRP), conf. Deciziei Prim-Ministrului nr. 229/10.07.2024.

În perioada 2021 – 2024, Cristina – Lavinia Arnăutu a ocupat la DRP funcția de Director suport operațional, coordonând activitatea Serviciului buget, financiar contabilitate și CFP, a Compartimentului de Resurse Umane și a  Serviciului gestionare documente, administrativ și IT.

Anterior, a deținut funcția de consilier în cadrul Compartimentului de Resurse Umane al Ministerului pentru Românii de Pretutindeni (perioada 2018-2020), de consilier în Direcția Generală a Finanțelor Publice Municipiul București (2012-2018), consilier la Primăria Municipiului București (2009-2012) și de Inspector/Șef Serviciu la Consiliul Local – Direcția Impozite și Taxe Locale Sector 3, București (2000-2009).

Cristina – Lavinia Arnăutu este licențiată atât în Administrație Publică, cât și în Contabilitate și Infomatică de Gestiune, și deține două mastere, respectiv, în Drept Internațional și Comunitar și în Leadership și Managementul Resurselor Umane.

În calitate de secretar de stat, cum evaluați dinamica actuală a comunității românești din Serbia și care sunt principalele provocări cu care se confruntă această comunitate? – Dinamica unei comunități este determinată de alegerile fiecărui membru al acesteia. Membrii sunt cei care contează – pentru că ei sunt cei care decid. Dacă ei aleg să își spună români, să respingă orice dezbinare artificială, să folosească limba română în comunitate, în serviciul religios, în școală, în manifestarea creativității și gândirii lor și, mai ales, dacă aleg să ceară statului ai cărui cetățeni sunt condiții propice pentru toate acestea, nu avem cum să nu avem o dinamică pozitivă. Sigur că sunt provocări – azi oamenii pleacă din locurile lor de origine pentru a căuta o viață mai bună. Când pleci din satul sau micul orășel în care te-ai născut, unde fie ai o școală și o biserică românească, fie sunt mulți români, și ajungi la Novi Sad, Belgrad sau alt oraș mai mare al Serbiei este mai greu să îți păstrăzi limba română, pentru că trebuie să recurgi la limba sârbă în marea majoritate a contextelor – educație și formare profesională, interacțiune cu autoritățile și serviciile sociale, inclusiv socializare. Este și mai greu însă când pleci să muncești în străinătate, departe de Serbia.

Mariana STRATULAT

Articolul integral îl puteți citi în numărul 34 din 24 august