Amintim faptul că dr. Zepeniag a fost unul dintre inițiatorii (împreună cu Ioan M. Roșiu, avocat la Biserica Albă, dr. Gheorghe Dobrin, avocat la Lugoj) ,,Drapelului” din Lugoj și membru în redacția gazetei, cât și autor al mai multor texte publicate în acest ziar.
În întreaga sa activitate cultural-națională și economică desfășurată la Vârșeț, dr. Zepeniag a fost sprijinit de colegul său de breaslă dr. Nicolae Popoviciu, care a participat, printre altele, la înființarea băncii „Luceafărul”, a departamentului ,,Astrei” și la activitățile legate de înființarea parohiei și de construirea edificiului bisericesc. Ambii au sprijinit și financiar, de foarte multe ori, numeroase instituții, societăți și edificii românești. Încă un contemporan al celor doi avocați amintiți în rândurile de mai sus este și Vladimir Spătariu, în cancelaria căruia a fost angajat ca avocat stagiar, timp de doi ani (1898-1899), viitorul mare aviator Traian Vuia. Nu avem date mai precise despre prezența lui Vuia la Vârșeț, în afară de episodul, aparținând vieții sale private, în care a urcat, cu bicicleta pe care singur a construit-o, pe dealul Vârșețului, până la Culă. La întoarcere, i s-a stricat bicicleta, astfel că a fost nevoit să coboare de pe deal cu bicicleta de 35 de kg în mână, ajungând acasă noaptea târziu.
În schimb, Vladimir Spătariu este o personalitate binecunoscută din istoria românilor din Vârșeț. Avocat și mare proprietar, fost bursier al fondurilor Mocioneștilor (ca student la Kecskemet), Spătariu a participat activ la desfășurarea vieții naționale a românilor din Vârșeț, cu toate că, în anumite perioade, nu s-a înțeles cu ceilalți fruntași români, în special cu dr. Petru Zepeniag în care, desigur, vedea o concurență în realizarea afacerilor sale și în tendința de a-și asigura rolul conducător în mișcarea națională a românilor din Vârșeț. Aceasta s-a manifestat cu mai multe ocazii, în special când este vorba despre activitatea în cadrul băncii „Luceafărul” încă de la înființarea acesteia (1894), la care Spătariu nu a participat.
În anii următori a fost doar o perioadă scurtă de timp membru în direcțiune, pentru ca în anul 1905 din nou să se confrunte cu conducerea băncii, cu ocazia adunării generale din acel an. De fapt, Spătariu era deja reprezentant juridic al „Casei de credit vârșețene” (Sparcassa in Werschetz), în perioada anilor 1889-1910, în care fiul său, dr. Cornel Spătariu, va deține mai târziu funcția de codirector (1918-1921), așa că, desigur, interesele sale erau mai mult îndreptate înspre afacerile acestei bănci decât înspre „Luceafărul”. Același lucru se poate spune și despre participarea sa la înființarea departamentului din Vârșeț al ,,Astrei”. La adunarea de constituire, Spătariu este ales de director al departamentului, însă foarte repede renunță la această funcție, care deja în anul 1901 este preluată de dr. Petru Zepeniag.
dr. Mircea MĂRAN
Articolul integral îl puteți citi în numărul 41 din 12 octombrie
