Duminica trecută a început perioada Triodului, o perioadă de pregătire pentru Marele Post al Paștilor. Și pentru că în săptămânile ce urmează, dacă mergeți la biserică, veți auzi despre multe întâmplări în care au fost implicați oameni importanți ai poporului evreu, vreau să vă ofer câteva informații despre realitățile vieții contemporanilor lui Hristos, deoarece Biblia mă provoacă. Mă provoacă să scriu despre partidele politice și religioase din vremea Mântuitorului Iisus Hristos, o realitate de care nu trebuie să uităm.
În Sfânta Evanghelie de la Marcu citim că, atunci când Hristos a vindecat un slăbănog din Capernaum, „erau acolo unii dintre cărturari, care şedeau şi cugetau în inimile lor: Pentru ce vorbeşte Acesta astfel? El huleşte. Cine poate să ierte păcatele, fără numai unul, Dumnezeu?” (Marcu 2, vers. 6-7). Iar câteva versete mai jos, în același capitol 2 al Evangheliei, citim: „Iar cărturarii şi fariseii, văzându-L că mănâncă împreună cu vameşii şi păcătoşii, ziceau către ucenicii Lui: De ce mănâncă şi bea Învăţătorul vostru cu vameşii şi păcătoşii?” (Marcu 2, vers. 16).
Trebuie să recunoaștem că indiferent de doctrina ei, politica ne controlează viața, așa cum s-a întâmplat de când oamenii fac parte dintr-o societate organizată cât-de-cât. Grupările politice există de cel puțin de două mii de ani, fie că sunt numite ,,partide” sau oricum altcumva. Istoricii evrei, contemporani cu Iisus Hristos, dar și unele scrieri ale Noului Testament, consemnează existența lor. Eu mă voi referi doar la cele ce erau în Țara Sfântă, deși toate țările sau regatele din istorie au avut asemenea partide religioase.
Iosephus Flavius (Iosif Flaviu), un istoric evreu din primul secol al erei noastre, ce avea origini regale și preoțești, menționează că în vremea aceea din antichitatea iudaică, au început să se constituie patru mari curente de gândire: saducheii, esenienii, zeloții și fariseii. Istoricul Iosif Flavius s-a născut în anul 37 d.Hr. la Ierusalim și a murit în jurul anului 100 d.Hr. la Roma. El este cel ce a scris o lucrarea foarte importantă, numită ,,Analele iudaice” și a descris primul război evreo-roman (66 d.Hr.–70 d.Hr.), precum și marea revoltă a evreilor de la începutul erei creștine, pornită împotriva cotropirii romane. Vreau să precizez că această revoltă, de la primele mișcări împotriva romanilor cotropitori, mișcări ce au început în anul 66 și până la cucerirea și distrugerea cetății Ierusalimului de către Titus Flavius Vespasianus în anul 70 d.Hr., a fost extrem de puternică, iar partidele religioase existente atunci au avut manifestări pro și contra luptei evreilor.
Pr. Petru BERBENTIA
Articolul integral îl puteți citi în numărul 7 din 15 februarie 2025
