Pe data de 27 mai 2025 se împlinesc exact 80 de ani de la apariția primului număr al săptămânalului „Libertatea” – cel mai longeviv săptămânal în limba română din afara granițelor României, cu o apariție neîntreruptă până în prezent. Născut într-un context istoric dificil, la finalul Celui de-al Doilea Război Mondial, „Libertatea” a devenit rapid o emblemă a identității românești din Serbia, o tribună a spiritului comunitar și o arhivă vie a vieții cotidiene, culturale și spirituale a românilor din Banatul sârbesc.
La acest moment aniversar, l-am invitat pe Valentin Mic, redactorul responsabil al publicației, să reflecteze asupra istoriei, prezentului și viitorului unui ziar care a devenit, de-a lungul deceniilor, parte integrantă a memoriei colective.
Se împlinesc 80 de ani de la apariția primului număr al săptămânalului ,,Libertatea”. Ce înseamnă acest jubileu pentru tine, ca redactor responsabil?
– Înseamnă mai mult decât o aniversare. Este o mărturie a dăinuirii prin cuvânt și o confirmare că presa românească din Serbia a avut și are un rost. Ca redactor responsabil, trăiesc această aniversare cu o emoție profundă. Este o onoare să mă aflu în fruntea unei echipe care poartă mai departe o torță aprinsă de înaintași, într-un context istoric și cultural ce nu a fost niciodată simplu. ,,Libertatea” a trecut prin vremuri de restriște și de speranță, dar a rezistat. Acum, în 2025, avem datoria de a onora trecutul și de a asigura viitorul.
Ce îți vine prima dată în minte când spui ,,Libertatea”?
– Îmi vin în minte chipuri: ale celor care au scris cu sufletul, ale celor care au tipărit cu mâinile, ale celor care au citit cu speranță. Mirosul de tiparniță, foșnetul hârtiei îngălbenite, dar și sunetul notificărilor digitale de astăzi. „Libertatea” este un pod între lumi – între rural și urban, între generații, între trecut și viitor. Este locul în care identitatea noastră românească prinde formă și sens.
Cum ai ajuns să faci parte din echipa acestui ziar?
– Cred că am fost destinat să ajung aici. Am crescut cu ziarul în casă – îl răsfoia bunicul, îl comenta tatăl, iar eu îl descopeream de pe margini. Am început să scriu întâi cu sfială, apoi cu tot mai mult curaj. Am învățat ce înseamnă responsabilitatea cuvântului și rolul social al jurnalismului. Când mi s-a oferit ocazia să coordonez redacția, am simțit că nu preiau doar o funcție, ci o moștenire și o misiune.
Cum ai descrie ,,Libertatea” de astăzi?
– Este o publicație în tranziție, dar cu rădăcini adânci. Ne adaptăm la mediul digital, experimentăm cu formate noi – podcasturi, materiale video, prezență online, dar, în esență, suntem aceeași voce care pune accent pe limba română, pe comunitate, pe echilibru și decență. Ceea ce menține această voce vie este echipa redacțională – un colectiv mic, dar extrem de dedicat. Jurnaliștii noștri scriu cu pasiune și responsabilitate, redactorii grafici dau identitate fiecărei ediții, lectorii veghează asupra corectitudinii limbii, iar fiecare membru al echipei contribuie cu inimă și pricepere. Avem o misiune de a fi relevanți și pentru tineri, dar fără a trăda spiritul fondator. Fiecare număr este o muncă de echipă, o dovadă că vocația jurnalistică încă respiră – cu demnitate și loialitate față de cititor.
Ce provocări ai întâmpinat în activitatea redacțională?
– Sunt provocări multiple: resursele sunt limitate, interesul pentru presa scrisă scade, iar presiunile vin din toate direcțiile – economice, politice, tehnologice. Cea mai mare provocare este, poate, păstrarea echilibrului: între tradiție și modernitate, între exigență profesională și presiunea de a fi „rapid” sau „viral”. În plus, trebuie să facem față fenomenului de dezinteres față de limba maternă, în special în rândul tinerei generații.
Mariana STRATULAT
Articolul integral îl puteți citi în numărul 20 din 24 mai 2025
