La Satu Nou am stat de vorbă cu Ilie Baba, un om al cărții, al memoriei și al cântecului românesc. Are 82 de ani, dar în glasul său se simte încă freamătul unei vieți trăite cu rost – în slujba culturii, a credinței și a comunității. Este unul dintre ultimii mari cărturari populari ai românilor din Voivodina: istoric autodidact, publicist, dirijor, cântăreț bisericesc și colecționar de povești din trecutul nostru comun.
Născut în 1943, în generația dragostei cum adesea o numesc, într-o familie de bufeni, Ilie Baba își amintește cu duioșie de copilăria sa: jocurile pe străzile pline de copii și iubirea bunicii Anghelina, care, deși marcată de pierderi grele – ale celor trei fiice tinere –, totuși l-a învățat balade și doine vechi, autentice, din Satu Nou. Viața nu i-a oferit toate șansele: după clasa a VIII-a a rămas acasă, la muncă, pentru a-și ajuta familia. Dar, în tăcerea după-amiezelor de iarnă, alături de cele 50 de calendare și cărți moștenite de la bunic, a încolțit în el dragostea pentru istorie și scris.
Corist de-o viață și dirijor
La vârsta la care alții se retrag, Ilie Baba calcă încă pragul bisericii din sat. De 56 de ani face parte din Corul Bărbătesc Bisericesc din Satu Nou, unde a fost, timp de un deceniu, și dirijor. Om de o rară perseverență, a fost cântăreț la strană, a aprins focul în sala coriștilor iarna, iar acolo, printre partituri și documente vechi, și-a continuat cercetările istorice.
Datorită sprijinului părintelui prot. Gheorghe Ianeș, a avut acces la arhiva Bisericii Ortodoxe Române din Satu Nou – o adevărată comoară documentară, din care a extras zeci de ani de istorie și pe baza căreia s-a documentat pentru scrierea monografiilor dedicate satului natal.
A fost colaborator și cronicar pentru publicații românești din Serbia, printre care ,,Foaia Bobocilor”, săptămânalul ,,Libertatea”, ,,Almanahul Libertatea”, săptămânalul ,,Pančevac”, Foaia din Comloșul Mare, la care a colaborat ani în șir, iar din 2004, este redactor responsabil al revistei ,,Renașterea”. A participat și la simpozioane, cum este ,,Oameni de seamă ai Banatului”.
„Scrisul și cartea le-am îndrăgit aproape din clasa a VI-a – a VII-a, pentru că și bunicului meu i-a plăcut să citească și a lăsat moștenire vreo 50 de calendare și cărți. Atunci am început și eu, mai ales că am avut darul să citesc istoria corurilor bănățene, și de aceea, când am ajuns la vârsta potrivită, am intrat în Corul Bărbătesc și mi-a fost drag. Până în prezent sunt 56 de ani de când fac parte din Corul Bărbătesc Bisericesc din Satu Nou, și, în plus, am devenit cântăreț bisericesc.
Cu corul bisericesc am participat și la festivaluri. După decesul lui Sava Stoian, am început să dirijez grupul de coriști, iar timp de zece ani am fost primul dirijor. Ca bun credincios, mulți ani am fost cântăreț la biserică, alături de preot.
Datorită părintelui protopop Gheorghe Ianeș, care mi-a permis să cercetez arhiva bisericii, am reușit să extrag de acolo multe documente valoroase. De asemenea, datorită sprijinului Comunității Românilor, care în primii ani a fost foarte activă, inclusiv în înființarea periodicului «Foaia bobocilor», am început să scriu articole, pentru că era nevoie de material. Așa am ajuns să merg și în alte arhive și să încep să scriu articole.
Prima dată am scris în «Foaia bobocilor». După neînțelegerile cele care s-au întâmplat, eu nu am trecut primul la Departamentul pentru Artă și Cultură «DAC», dar cu timpul am trecut. Din anul 2004 am devenit redactor responsabil al periodicului «Renașterea», revistă pe care o redactez și în prezent. Au apărut în total 35 de numere din 2004 și până astăzi. Totul a depins de posibilităţile financiară.”
Autor de monografii și cronicar al satelor bănățene
Cu un stil sobru, dar viu, Ilie Baba a semnat sau co-semnat 12 monografii despre localități românești din Banat: Satu Nou, Ofcea, Glogoni, Iabuca, Panciova… lucrări valoroase care oferă date prețioase din istoria acestor localități. A colindat satele, a bătut din poartă în poartă după amintiri, fotografii, scrisori și mărturii.
,,Prima mea carte «Pagini de cultură și spiritualitate ale românilor din Satu Nou», am scris-o împreună cu Valentin Mic. Am îndrăznit să scriu, dar cu frică, la început”, mărturisește interlocutorul.
