Odată cu începerea Jocurilor Sportive Sătești „Cupa Libertății”, tenisul de masă a câștigat o popularitate deosebită în rândul sportivilor români din Voivodina. Alături de echipele din Uzdin, care au dominat întotdeauna aceste competiții, un succes remarcabil l-a obținut și echipa din Iancaid, care a adus pe plan local, dar și mai larg, nume celebre. Printre aceşti sportivi de prestigiu se numără și Ana Ica Isac, multipremiată cu medalia de aur. O sportivă talentată, energică și cu o personalitate pozitivă, Ica Isac și-a trăit viața la intensitate maximă, rămânând un model de perseverență și dăruire.
Născută în 1949 la Iancaid, Ana Isac, astăzi Oprin, cunoscută tuturor drept Ica, a început să practice tenisul de masă la o vârstă fragedă. După ce a terminat şcoala elementară în limba română la Iancaid, a continuat studiile la Liceul Teoretic din Zrenianin. Mai târziu, s-a angajat în sectorul de sterilizare al Spitalului din acel oraş, post pe care l-a ocupat până la pensionare.
Ica își amintește cu drag de tinerețea sa, când a făcut parte din cea mai numeroasă generație de elevi la Iancaid. „Am fost 27 de elevi în clasa mea. Printre amintirile cele mai dragi se numără și tenisul de masă, o pasiune care mi-a marcat întreaga viață”, povestește cu nostalgie.
Baza acestei pasiuni i-a fost pusă de către antrenorul Florin Ursulescu, profesor de matematică la Școala din Iancaid în anii `60. Despre marea sa pasiune declară următoarele:
,,Anii trec, amintirile rămân, dar și acum, după mulți ani, în gânduri îmi vin trecutul, amintirile din sat, cele din copilărie și ceea ce a fost odată. Tenisul de masă a fost, este și va rămâne o parte importantă a vieţii mele. În anul 1961 se povestea la Iancaid că, în iarna acelui an, urmau să aibă loc, în satul nostru, competițiile de tenis de masă. Nu știam ce sunt competițiile «Cupa Libertății». Îmi aduc aminte, de parcă ar fi fost ieri, de tovarășul Florin Ursulescu, cel care ne-a predat matematica la școala elementară. Eram în clasa a V-a. A intrat în clasă și deodată s-a întors către noi, copiii. A spus: «Am ceva pentru voi. Fetele să se ridice. Vă propun ca după-masă toate să veniți la Căminul Cultural. Putem să facem o echipă de fete care să joace tenis de masă pentru «Cupa Libertății» care se va desfășura anul viitor, în februarie».
Nu puteam juca toate. A ales cinci fete, printre care am fost și eu. Prin antrenament a văzut care joacă mai bine, aşa că două fete cu cele mai bune performanţe: pe Octavia Sebeșan și pe mine, Ica Isac. Împreună cu Dorel Besu, Sima Stoicu şi Florin Ursulescu am format o echipă mixtă. Am cucerit «Cupa Libertății» de cinci, șase ori. Am jucat în Liga comunală: cu «Proleter» din Zrenianin, «Unirea» din Uzdin, «Jedinstvo» din Bečej, «Spartak» din Subotica și cu alte echipe. Aveam mari performanţe, care ne-au asigurat calificarea în Liga Voivodinei. M-am bucurat de succesul nostru în organizația sportului SOFKA din Zrenianin.
La vremea respectivă, nu aveam bani pentru finanţare. Ne ajutau mai mult părinții. Totuși, am avut succes mare: am ocupat locul I în Liga Voivodinei și am intrat în Liga Națională, alături de jucătorii Šurbek, Ječmenjica… Alții au fost mai buni decât noi, așa că nu am putut trece mai departe. Poate că lucrurile erau altfel dacă cineva ar fi reflectat mai mult, dacă am fi beneficiat de mai mult sprijin şi de antrenamente mai bune cu antrenorii. Amintirile la 75 de ani și câte o lacrimă mă fac să revin, de multe ori, la micul sat, dar cu inimă mare. A fost cunoscut în toată Voivodina datorită jucătorilor de tenis de masă Ursulescu, Besu, Stoicu, Sebeșan și eu, Ica Isac,” afirmă, cu sentiment de recunoștință, interlocutoarea noastră.
Dincolo de cariera sportivă, Ica a fost mereu o persoană energică și implicată în viața culturală a satului. A fost membră activă a Societății Cultural-Artistice „Lumina” din Iancaid, luând parte la activităţile secţiei de dansuri populare. La serbările organizate în sat a participat ca solistă vocală.
În prezent, Ica este pensionară de 18 ani. Îşi dedică timpul pasiunilor sale, printre care se numără rezolvarea de cuvinte încrucișate, plimbările cu soțul și călătoriile. „Am străbătut toată Serbia și multe țări din fostul spațiu iugoslav. În fiecare an mergem la Soko Banja. Acest lucru ne aduce bucurie și liniște”, mărturisește interlocutoarea noastră, cu un zâmbet pe față.
Teodora SMOLEAN
Articolul integral îl puteți citi în numărul 2 din 11 ianuarie 2025
