Valentin Mic este om de cultură și mânuitor de condei, dar, mai presus de orice, este cititor. Iată ce ne-a povestit despre grădina sa cu cărți.
Cum a apărut la d-voastră pasiunea pentru lectură?
În primele clase m-au fascinat lecturile școlare. Îmi amintesc că am citit de nenumărate ori ,,Povestea lui Harap Alb” de Ion Creangă. O altă lectură şcolară ale cărei pagini m-au captivat în repetate rânduri a fost ,,20000 de leghe sub mări” de Jules Verne. În perioada aceea m-au fascinat baladele populare. Unele dintre ele, cu sute de versuri, le ştiu pe de rost şi acum.
La Liceul în limba română din Vârşeţ l-am avut profesor pe Ion Berlovan. Dânsul ne-a făcut să citim, în decurs de patru ani, zeci de romane ale clasicilor români, între care: ,,Ion” de Liviu Rebreanu, ,,Baltagul” de Mihail Sadoveanu, ,,Enigma Otiliei” de George Călinescu… Probabil că această perioadă a fost şi hotărâtoare pentru viața mea în ceea ce privește cuvântul scris şi cel rostit. Chiar dacă aceste cărţi au fost scrise cu mult timp în urmă, mesajul lor este valabil și pentru cititorii din epoca digitală.
Ce poveste are biblioteca d-voastră?
Biblioteca mea şi-a primit contururi la începutul anilor 90. M-am aflat într-un turneu cu secţia de dansuri a Societății Cultural-Artistice ,,Petru Albu” din Vârşeţ la Băile Herculane. Întâmplător am intrat într-o librărie unde s-au vândut la prețuri modice cărţi din perioada ceaușistă, între care şi beletristică. Unicul ,,defect” a fost că pe prima pagină s-a aflat stema României comuniste, dar acest fapt nu m-a deranjat. M-a interest conţinutul cărţilor. Am cumpărat peste 100 de cărţi, dar şi o valiză enormă pentru a le putea aduce în Iugoslavia.
Biblia este cea mai veche carte din biblioteca mea. Ultima carte pe care am așezat-o pe raft este ,,Dosar permanent” de Edward Snowden, ediția în limba sârbă.
Ce cărți ocupă partea mare a spațiului din biblioteca d-voastră?
La început cumpăram beletristică, dar cu timpul am devenit interesat de cărțile de specialitate din diferite domenii: istorie, economie, astronomie, geopolitică mai ales şi jurnalism. Astăzi cărțile din domeniul ziaristicii deţin locul de frunte în bliboteca mea. Mă interesează teorii ale conspiraţiei, deşi nu cred prea mult în ele. Aceste cărţi le citesc precum cele din domeniul ştiinţifico-fantastic.
Marina ANCAIȚAN
Articolul integral îl puteți citi în numărul 5 din 30 ianuarie 2021
