Aşezări, destine, oameni

Centrul poveștilor șarmante și al petrecerilor boeme

Centrul poveștilor șarmante și al petrecerilor boeme

Dintotdeauna mi-au trezit curiozitatea poveștile despre viața din trecut. Rochiile elegante, balurile, frumusețea naturală, dragostea exprimată prin cântece și versuri poetice, timpul petrecut în compania cărților și a oamenilor descriu o viaţă mult mai liniştită, o lume cu totul diferită de cea pe care o ştim azi, în era tehnologizată. Îmi plac cărțile sau filmele a căror acțiune este plasată în vremuri demult apuse, tocmai din cauză că dezvăluie modul de viață al oamenilor, cultura și preocupările lor din acele vremuri pe care nu le cunoaştem.

Se spune că o carte te trimite direct în timpul și în spațiul unde se petrece acțiunea. Povestea pe care am citit-o de curând a avut loc la începutul secolului trecut, la Belgrad. Autoarea a descris un oraș atât de diferit față de cel pe care-l cunoaștem astăzi. Imaginația ne poate duce oriunde, iar eu voiam să văd Belgradul din urmă cu o sută de ani.
Capitala a fost și va rămâne pentru totdeauna centrul evenimentelor. Strada Knez Mihajlova, pe care o privesc doamnele cu pălării, mergând la braţ cu cavalerii lor, este la fel de frumoasă, dar, în acelaşi timp, cu totul diferită. Agrafele decorative pentru păr, pălăriile și materialele de tot felul pentru confecționarea hainelor te îndeamnă să arunci o privire în magazin. Cărțile și revistele moderne pentru femei, aranjate în vitrine, te îmbie la lectură. Copiii râd și mănâncă înghețată de vanilie. Sunt fericiți când părinții îi scot în oraș la plimbare și le cumpără dulciuri. Strada Knez Mihajlova respiră eleganță și tandrețe. Este strada în care se amestecă mirosul florilor cu cel al parfumurilor.


Populare sunt și plimbările la cetatea Kalemegdan. Femeile, ieșind la plimbare, nu ratează ocazia de a trece pe lângă scările mici ale acestei cetăţi. Acestea au fost proiectate de prima arhitectă din Serbia, Jelisaveta Načić şi construite chiar la începutul secolului trecut. Doamnele nu îşi pot ascunde în priviri mândria pentru succesul atât de mare al unei femei, chiar dacă nu o cunosc.
Este evident, chiar la prima vedere, că aceste scări sunt creația unei femei. Forma ovală le conferă eleganță și gingășie. „Ce creație prețioasă! Este doar începutul tuturor lucrurilor mărețe pe care le vor face femeile capabile” – îmi spun în sinea mea.
Seara, pe străzile Belgradului, răsună muzica din barurile populare cu muzică jazz. Privesc, pe terasa hotelului „Moskva” de astăzi, personalități de seamă ale literaturii sârbe de la începutul secolului XX stând la un pahar de vorbă și de vin. Aud vocile lui Branislav Nušić și Jovan Dučić. Cafeneaua „Moskva” este centrul vieții sociale și culturale din capitală. Este un loc frecventat de scriitori în aşa măsură încât poștașii îi caută pe terasa cafenelei pentru a le înmâna scrisori.


Atmosfera magică a serilor în capitală o creează ecourile de pe balcoanele deschise ale apartamentelor din centru. Vocile femeiești şi bărbătești se împletesc cu acordurile de pian. Este o plăcere să le asculţi.
E 8 iunie 1922, iar la Belgrad dragostea se simte în aer. În această zi se căsătoresc regele Aleksandar și regina Maria Karađorđević. Belgrădenii se grăbesc să ocupe locul perfect de unde pot admira nunta regală.
Nici în această zi bărbații nu ezită să-și arate afecțiunea față de femeia pe care o iubesc. Îi oferă un trandafir și îi recită versuri de dragoste. Intenționează, în acest mod, să o facă să se simtă la fel de iubită precum regina.

Sanela CRĂINEAN

Articolul integral îl puteți citi în numărul 22 din 28 mai 2022