Închid ochii și călătoresc în copilărie, în perioada Crăciunului, acel moment al anului în care timpul părea să încetinească, iar sufletul se umplea de bucurie. Crăciunul ținea trei zile, fără artificii sau prea multe instalații. În simplitate era bucuria sufletească.
Era o vreme în care lumea se oprea puțin din agitația zilnică pentru a celebra momentul. Nu existau preocupări nesfârșite legate de cadouri sau organizarea de petreceri. Magia Crăciunului era, în esență, legată de momentele petrecute cu cei dragi, de bucuria sinceră a mirosului de brad, acel brad care era împodobit chiar în ziua de Ajun, nu cu o lună înainte, aşa cum se întâmplă astăzi. Mă întreb adesea ce s-a întâmplat cu acea simplitate și cu acel farmec autentic.
Totul a devenit agitat, iar oamenii sunt, în mare parte, ocupați de comercial. Sărbătorile nu mai au același iz de autenticitate. Nu știu exact când s-a schimbat totul sau cum s-a întâmplat, dar mi-au rămas în minte sărbătorile autentice, acea magie simplă, dar profundă, pe care simt că ne-o dorim cu toții. Aşezând faţă în faţă trecutul şi prezentul, Crăciunul autentic românesc şi Crăciunul de import, ne dăm seama de schimbările majore care s-au petrecut de-a lungul timpului şi despre care voi povesti, atât cât îmi amintesc din copilărie, în acest reportaj.
Eu personal, mă întorc cu nostalgie la amintirile sărbătorilor simple, care acum sunt din ce în ce mai sofisticate. Oamenii au brazi din ce în ce mai mari şi decorațiuni din ce în ce mai luminoase, în timp ce pe timpuri ornamentele pentru pomul de Crăciun erau o raritate. Din lipsă de accesorii potrivite, oamenii improvizau. Vata ținea locul omătului pe crengile bradului, iar artificiile și bomboanele în staniol întregeau ansamblul.
Adriana PETROI
Articolul integral îl puteți citi în numărul 2 din 13 ianuarie
