Daniela Božičković-Radulović (născută la 2 septembrie 1968, la Biserica Albă), cunoscută sub numele artistic MilaNova, se remarcă prin creativitate, implicare și originalitate. Evenimentele culturale pe care le organizează se disting printr-un program aparte, poziționând-o printre inițiatorii unei noi ere culturale, care îmbină abordarea modernă cu tradiția și respectă interesele publicului cititor contemporan, acordând totodată o atenție deosebită activităților dedicate copiilor.
A absolvit Academia Pedagogică din Vârșeț și Facultatea de Învățători din Jagodina, iar după opt ani de activitate în învățământ a trecut în domeniul culturii. A organizat numeroase tribune, lansări de carte și întâlniri literare, mai întâi ca directoare a Bibliotecii „Đura Jakšić” din Petrovac na Mlavi (1998–2001 și 2008–2016), iar din 2016 la Biblioteca „Srboljub Mitić” din Malo Crniće. Este, de asemenea, membră activă a teatrului amator: mai întâi la Biserica Albă, apoi la Petrovac na Mlavi, iar în ultimii șapte ani la Malo Crniće.
Este membră a Asociației Scriitorilor Serbiei (din 2013), a Asociației Artiștilor Plastici din Petrovac na Mlavi (din 1999) și a Matica Srpska (din 2023). Până în prezent a avut 10 expoziții personale și peste 30 de expoziții colective de pictură. Preferă uleiul și acrilul pe pânză, precum și pictura pe țesături, ilustrându-și și propriile cărți. A publicat 9 lucrări de proză și 3 volume de poezie. Din 2021 este redactor-șef al revistei „Stig”, fiind membră de lungă durată a redacției acesteia. Face parte, de asemenea, din Consiliul de administrație al KZ „Jugoslavija” și al KK „Majdan” din Kostolac. Opera sa a fost tradusă în italiană, romani, engleză și macedoneană.
Este căsătorită și mamă a fiicei Sașa și a fiilor Ivan și Jovan, care îi sunt sursă permanentă de inspiraţie.
Premii și distincții literare (selectiv): 2014 – Premiu internațional pentru multimedia, Skopje; 2015 – Premiul „Ana Frank” pentru romanul pentru copii „În frică e mare frică”; 2017 – Insigna de aur KPZ Serbia pentru contribuție în cultură; 2017 – Premiul I pentru nuvelă la concursurile „Mrguda” și „Banatsko pero”; Două locuri I la concursul de nuvelă organizat de Editura „Alma” și „Beografiti” („Despre lucruri mari și mici”, 2012; „Cea mai scurtă”, 2019); 2019 – Nuvela câștigătoare „Kafka în Serbia”, Požarevac; Premiul I la concursul internațional de poezie „Miloš Vidaković”, Rudo; 2021 – Premiul III pentru cea mai frumoasă nuvelă, concursul „Vukašin Conić”, Leskovac; 2023 – Premiul „Orfeu de Argint” pentru poezie patriotică, Frankfurt pe Main; 2024 – Premiul I pentru poezie de dragoste la Festivalul internațional de literatură romă; 2025 – „Venac Vrdnička Vila”, Sremski Karlovci; 2025 – Placheta de aur MIRS pentru promovarea culturii rome.
Care a fost prima carte pe care ați citit-o „dintr-o răsuflare” în copilărie și în ce fel v-a marcat?
- Prima carte pe care pe care am citit-o şi o păstrez în amintirea copilăriei, a lăsat o amprentă profundă asupra lumii mele emoționale și a felului în care percep viața. Mai exact, sunt „primele două cărți” care, într-un fel, mi-au marcat copilăria și pe care le-am recitit de mai multe ori: „Heidi” de Johanna Spyri și „Aventurile lui Tom Sawyer” de Mark Twain. Desigur, dacă nu le luăm în calcul pe celelalte cărți ilustrate și colorate despre animale, care le-au precedat. Este evident că în primii ani ai copilăriei ne formăm și ne conturăm ca personalități, iar eu am fost puternic influențată de viața și aventurile micuței Heidi și ale lui Tom Sawyer. Astfel, am dezvoltat dragostea pentru călătorii, aventuri și tot ce poate fi numit „provocare”. Cred că aceste romane mi-au influențat și gândirea de mai târziu: omul trebuie să facă un pas înainte pentru a experimenta ceva nou. Stagnarea în viață creează o mlaștină, cu tot ce implică lipsa de mișcare.
Recent am revăzut filmul „Heidi”. Am râs și am plâns. Am plâns ca un copil, sub intensitatea emoțiilor de prietenie, altruism, tristețe, bucurie și iubire. Filmul m-a readus, ca un bumerang, în copilărie și mi-a întărit convingerea că sufletul nu îmbătrânește niciodată și că, de fapt, întreaga noastră viață trăim propria copilărie.
Mariana STRATULAT
Articolul integral îl puteți citi în numărul 36 din 6 septembrie 2025
