Unul dintre cele mai importante proiecte editoriale din literatura noastră recentă este, fără îndoială, antologia bilingvă „Cele mai frumoase poezii… Doamnelor în dar!” / „Najlepše pesme…Damama na dar!“, care a apărut anul trecut, reunind nouă poete din Serbia și România. Antologia a fost realizată cu ocazia zilei de 8 Martie de către Mariana Stratulat, poetă, prozatoare și director al Casei de Presă și Editură „Libertatea”. Așa cum a anunțat dumneaei, proiectul continuă anul acesta cu o nouă antologie, care cuprinde poeți, domni ai versului scris. Cartea apare tot cu ocazia zilei de 8 Martie, iar Casa de Presă și Editură ,,Libertatea”, împreună cu Mariana Stratulat în calitate de coordonator și cu autorii, aduce un omagiu femeii.
Contraste stilistice armonioase
Disonanța creată de variațiile stilistice și tematice ale poeților cuprinși în antologie nu a părut niciodată mai armonioasă. Echilibrul estetic plăcut îl creează constrastarea a 25 de poeţi din Serbia, România, Republica Srpska şi Germania. La invitaţia Marianei Stratulat au răspuns: Slavco Almăjan, cu metaforele sale și dialogul subtil dintre concret și abstract; Ioan Baba, cu emoția introspectivă, accentul pe sacru și identitatea personală, sensibilitatea față de natură și feminitate; Gheorghe Florescu, în ale cărui poezii găsim teme existențiale și ritm liric liniar; Menuț Maximinian, cu simbolismul religios, accentul pe elementele tradiționale din cultura română și expresivitatea lingvistică de o mare încărcătură afectivă; Valentin Mic, ale cărui poezii se disting prin simplitatea formei, prin reflecțiile asupra timpului și imagistică. Variații stilistice și tematice vin și de la: Živko Nikolić (reflecții asupra efemerității, contemplația filosofică și tonul melancolic), Đorđe D. Sibinović (metafore elaborate și emoție pură); Vasa Pavković (reflecție asupra cunoașterii și a limbajului, simbolismul contrastului și paradoxului), Jovan Popović (limbajul senzual, fuzionarea contrastelor și imaginile ce pot avea semnificații multiple, de la erotism la transcendere spirituală), Vasile Barbu (relația dintre divinitate și om, reflecția asupra dorului și trecerii timpului). În acest mozaic poetic și-au găsit locul și: Milad Lj. Obrenović, cu lirismul său profund și melancolic, contrastele dintre vis și realitate, sentimentul de dor și melancolie; Nedeljko Terzić, care îmbină lirismul cu narativitatea subtilă, autor în ale cărui versuri găsim elemente de simbolism natural; Georgel Ivașcu, pentru a cărui poezie sunt definitorii simbolismul mitologic, tema transcenderii timpului și picturalitatea imaginilor poetice; Aleksandar Čotrić, care își exprimă afecțiunea față de figura maternă în poezii cu structură simplă și cu ritm melodic. În antologie sunt prezenți și: Gabriel Alexe, cu imagistica senzorială şi contrastele simbolice, Mihai Bărbulescu, cu exaltarea frumuseţii şi a feminităţii şi cu emoţionalitatea lirică, Gheorghe Răducan (Puiu), cu personificarea speranţei şi critica socială; Alexandru Câţcăuan, cu simbolismul profund, alegoria, conexiunea dintre natură, spirit şi cuvânt, Mircea Lelea, cu personificarea abstractului şi reflecţia filosofică asupra creaţiei. Tabloul este colorat stilistic și de: Goran Mrakić, cu imagistica puternică şi efectele globalizării asupra individului; Trandafir Sîmpetru, un poet introspectiv în cărui poezie natura şi emoţiile se împletesc organic; Vasa Barbu, care folosește simboluri pentru a sugera idei abstracte precum efemeritatea, creația și transformarea, dar și stări interioare; Slavomir Gvozdenović, care își construiește poezia pe relația dintre om, natură și transcendent, exprimată printr-o serie de motive recurente, pe amestecul dintre cotidian și fantastic; Adalbert Gyuris, pentru a cărui poezie este caracteristică reflexivitatea prin care poetul scrie despre trecerea timpului, transformarea interioară și fragilitatea vieții. În premieră, avem ocazia să citim şi versurile debutantului Sebastian Cotârlă, din ale cărui poezii transpare tendinţa spre romantismul intim, iar imaginile cosmice şi elementele naturale sugerează conexiuni profunde între om şi univers.
Fie că îi citim în română sau în sârbă, poezia acestor poeți devine un spațiu de întâlnire între culturi, un loc unde limbajul transcende granițele lingvistice și un mijloc de comunicare directă cu esența umană. Dialogul între poeți, cu variațiile sale subtile și adâncirea treptată a sensurilor, devine, astfel, o lecție despre diversitate.
Marina KALKAN
Articolul integral îl puteți citi în numărul 10 din 8 martie 2025
