Evelyne Maria Croitoru este o personalitate prolifică și remarcabilă în peisajul cultural și literar românesc contemporan. De-a lungul unei cariere impresionante, ea a explorat și a îmbrățișat multiple domenii, de la poezie și eseuri, la televiziune și relații publice, contribuind activ la promovarea culturii și a artei în diverse medii și contexte. Născută în Brașov și stabilită în București, cariera sa a fost înnobilată de recunoaștere și apreciere prin aderarea la Uniunea Scriitorilor din România, Filiala București și prin obținerea a numeroase premii literare de prestigiu. Printre realizările remarcabile ale Evelynei Maria Croitoru amintim și colaborarea sa cu comunitatea românească din Banatul sârbesc, unde a contribuit la consolidarea legăturilor culturale și literare dintre românii din diferite regiuni, aducând în prim-plan bogăția și diversitatea creativității românești.
În lumea literară există adesea un moment de „deschidere”, o revelație care aprinde flacăra pasiunii pentru scris. Aţi putea să ne povestiţi despre acel moment care v-a inspirat să urmați o carieră în literatură?
Nu a fost un moment anume. Provin dintr-o familie de scriitori şi artişti lirici. Mama mea a studiat flaut și vioară, mătuşa mea a fost pianistă, iar unchiul meu pe linie paternă este scriitorul, traducătorul şi editorul Christian W. Schenk, o personalitate culturală complexă, cunoscut şi apreciat atât în România, cât şi în Germania, în special pentru că a tradus și a promovat în toate ţările de limbă germană întreaga opera a lui Mihai Eminescu. M-am mutat cu familia mea la Bacău, iar acolo primele manifestări literare au apărut în perioada liceului, când, sub îndrumarea scriitorului George Bălăiţă, am avut primele succese literare la nivel naţional. Poate atunci să fi fost momentul.Tot în acea perioadă mi-au fost publicate primele poezii în revista ,,Ateneu”şi am devenit membru activ al Cenaclului „George Bacovia” din Bacău. A fost o perioadă bogată în evenimente literare, cu apropiere de simbolistica blagiană, dar şi de dimensiunea tragică bacoviană. Iubirea pentru Eminescu, Blaga, Rilke, Baudelaire, Verlaine, Poe, Esenin, sădită în suflet în anii aceia, m-a însoţit toată viaţa, tot aşa cum muzica clasică ascultată în copilărie a devenit a doua mea casă.
Poezia dumneavoastră este adesea descrisă ca având o textură profundă și o sensibilitate unică. Care sunt sursele dvs. principale de inspirație atunci când creați aceste opere?
Cea mai importantă sursă de inspirație este întotdeauna Marea Literatură, clasicii, de fapt. Și eu, ca și mulți alții, am scris, la început ca Minulescu (pe care-l îndrăgesc nespus și astăzi), ca Ana Blandiana (poezia ei de dragoste mă fascinează, o recitesc cu mare plăcere)… Și așa, încet, încet, citind foarte mult, mi-am format propriul stil… dar asta a durat ceva timp și, înainte de a debuta editorial, am publicat poezii, eseuri şi cronici literare în volume colective, să tot fie vreo douăzeci de volume, poate chiar mai multe. Cum s-a întâmplat aceasta? Foarte simplu: eram invitată la câte o lansare de carte, vorbeam despre autor şi operă, apoi, la finalul evenimentului, organizatorii mă invitau să trimit comunicarea mea spre a o publica în revista pe care o coordonau. De cele mai multe ori îmi cereau şi un grupaj de poezii şi în câţiva ani am fost publicată în mai multe reviste literare care m-au adus în atenţia publică. Aşa se face că în anul 2010 am fost nominalizată la Gala Celebrităţilor– Femei de succes, la rubrica Promovarea Culturii – Literatură/Poezie (gală organizată de Camera de Comerţ şi Industrie a României). În anul următor, 2011, am publicat primul volum de autor, ,,Piloţii de vânătoare”, la Editura ,,Vinea”, volumul conţinând poezii inspirate de albastrul cerului care mi-a definit viaţa, în zgomotul de motor al avioanelor şi în lungi aşteptări. Bucurie, tristeţe, speranţă, durere, s-au adunat în cuvinte, cuvintele în pagini… Ecouri?… Coincidenţe semnificative? Şi astfel, valorile, credinţele mele, şi-au croit drum spre cititori, cu aceste dovezi de preţuire închinate piloţilor, dar şi cu prinosul sufletesc. „Un buchet de tulburătoare poeme de dragoste, o dragoste de-o viaţă trăită lângă un pilot de vânătoare, a cărei esenţă, decantată din aşteptări lungi şi înfrigurante, din zbuciumul îndoielilor amare, dar şi din caldele regăsiri, a fost strânsă cu grijă şi dăruită cu formele unor poemede trecut frumos anotimpurile sufletului.” (Adrian Dumitrescu). Pe coperta patru a acestui prim volum, scriitorul, profesorul universitar Toma Roman a scris: „Poezia e un mod de a vieţui. Într-o lume dominată de griji materiale, ameninţări şi provocări iraţionale, calcule politice şi economice, manipulări mediatice şi informaţionale, sunt tot mai puţini cei care şi-ar asuma o asemenea formulă de viaţă. Evelyne Maria Croitoru este una dintre, tot mai rarele, fiinţe umane care a optat pentru poezie. Demersul ei arată că – totuşi – există o speranţă că lumea scrierii, a afectului necenzurat de presiunea globalizantă a imaginii, nu va pieri. Poezia e trăire intimă, sentiment, deschidere de orizont simbolic individual. Ea trebuie citită şi în măsura în care se realizează, descifrată de fiecare, integrată ca mod de viaţă. Fără sugestiile multiple ale poeziei, fără deschiderile ei de orizont, trăitul ar deveni colorat aparent, policrom fără fond, sărac în semnificaţii. Evelyne Maria Croitoru vă oferă un câmp de lectură care merită să fie străbătut, descifrat, trăit.”
Mariana STRATULAT
Articolul integral îl puteți citi în numărul 29 din 20 iulie
