Cultură

Încă trei poeți în colecția ,,O sută și una de poezii”

Încă trei poeți în colecția ,,O sută și una de poezii”

La București au apărut antologii cu versuri de Petru Cârdu,  Slavco Almăjan și Ioan Baba.  Aceste  trei volume fac parte din  colecția ,,O sută și una de poezii” a Academiei Române.

Primele trei cărți din colecția amintită, în cazul autorilor noștri,  au apărut în vara anului 2020, cu versuri de Radu Flora, Vasko Popa și Nicu Ciobanu. Antologatorul tuturor celor șase volume este dr. Florian Copcea,  un bun cunoscător al literaturii române  din Serbia.

După cum scrie dânsul în prefața Texistență și esență poetică, Petru Cârdu a reușit ,,să depășească tiparele condiției sale de artisan desăvârșit-ficțional al artei poetice substituind literaturii tradiționale, matriciale, ,,gradul zero” al convențiilor ce își revendicau ieșirea din derizoria normalitate”. ,,Poetul, nedevenind interesant numai prin felul acesta radical de a merge împotriva curentului clasic manierist de facere a poemului, este un fenomen al cărui logos avea să inaugureze în literatura română din ex-Iugoslavia apariția, într-o perioadă de adâncă criză literară, a modernismului timpuriu” mai scrie antologatorul. Antologia din colecția ,,O sută și una de poezii” cuprinde poezii din următoarele volume ale lui Petru Cârdu: Aducătorul ochiului(1974),Pronume (1981), Căpșuna în capcană (1988), În biserica Troia (1992), Cerneala violetă (1998) și Școala exilului (1998).

Pe Slavco Almăjan dr. Florian Copcea îl vede  printre ,,sisifii existențiali care și-au asumat” – după Radu Flora –  ,,rolul de a revoluționa literatura de expresie românească din Serbia” încă de la debut. ,,La niciun alt poet român din Serbia nu există o mai mare disponibilitate de a descifra codurile insolite ale scriiturii continuu dominate, în chip mitic, de un verbiaj autarhic sacru. Există suficiente temeiuri să considerăm că donquijotismul auctorial al lui Slavco Almăjan, demonstrat în sensul impunerii unor ocurențe scripturale nealterate de manierism, îi configurează practic un destin  ascensional”, scrie dr. Florian Copcea. Antologia de față cuprinde poeme din următoarele volume ale lui Slavco Almăjan: Pantomimă pentru o după-amiză de duminică (1968), Liman trei (1978), Labirintul rotativ (1986), Mutaţia punctului (1988), Post-restant în arhipelag (1999), Faptele imaginarului (2004), Fotograful din Ronkonkoma (2009), Mansarda de Vest (2012) și Un pește a sărit din acvariu (2017).

Marina ANCAIȚAN

Articolul integral îl puteți citi în numărul 6 din 6 februarie 2021