Aşezări, destine, oameni

Încerc să mă bucur de fiecare clipă

Încerc să mă bucur de fiecare clipă

Vichentie Iovanovici a început cariera de jurnalist în anul 1984, la Radio Novi Sad, unde a rămas până la data de 11 noiembrie 2022, când s-a pensionat. Pe lângă profesionalismul de care a dat dovadă în această meserie, colegilor le va rămâne în amintire şi după pensionare, iar celor tineri ca unul din colegii mai în vârstă care mereu a fost dispus să-i ajute.

Vichentie s-a născut pe data de 11 noiembrie 1957, la Sân-Ianăş (Barice), unde a petrecut primii 15 ani din viaţă.

,,Am avut o copilărie frumoasă, de altfel toate copilăriile sunt frumoase în felul lor. Îmi amintesc de dudul din curtea casei mele, care avea diametrul de aproximativ un metru şi tulpina înclinată sub unghiul de 45 de grade, astfel că, noi, copiii din vecini, urcam în el în fugă până la coroană, de unde era uşor să urcăm mai departe. Ceva mai greu ieşeam la cale cu mamele noastre, deoarece pătam hainele, iar petele de dude nu se înlătură uşor. O altă secvenţă din copilărie de care îmi amintesc cu drag sunt concertele pe care ni le organiza, la un loc virant – ,,plaţ”, cum se spune la Barice, vecinul meu, Petru Cârdu, cu cinci ani mai în vârstă decât mine. El ne punea pe noi cei mici să recităm sau să cântăm. Scena o prezenta o colibă acoperită cu frunze de sfeclă, dovleac sau alte plante cu frunza lată. Au urmat apoi meciurile de fotbal dintre capătul nostru de sat şi capătul celorlalte grupe.

Într-o echipă, care reprezenta un capăt al satului, erau copiii din casele de la un colţ până la celelalt al străzii. Nu am uitat nici de scăldat – mai întâi la ,,Bara lu’ Uleana”, apoi la canalul Dunăre-Tisa-Dunăre, unde în zilele de duminică sau sărbătoare, la podul de la Jermenovci, se adunau şi câte 500 până la 1000 de tineri din patru sate care gravitau spre acest pod – Sân-Ianăş, Jermenovci, Janošik şi Sân-Mihai. Bineînţeles că erau şi tineri din alte localităţi din împrejurime. Ceva mai târziu s-a deschis piscina la Jermenovci, şi atunci partea mare din tineri au trecut acolo”, aflăm de la interlocutor.

În anii copilăriei şi tinereţii, Vichentie a practicat trei sporturi: tenis de masă, şah şi minifotbal. Sport a practicat din plăcere, pentru a petrece în mod plăcut timpul liber. În anul 1983, a ocupat locul întâi, în comuna Plandişte, la tenis de masă, la categoria individual. La tenis de masă, la Cupa Libertăţii, nu a obţinut rezultate remarcabile, pentru că în satele celelalte: Uzdin, Iancaid şi altele, tenisul de masă s-a antrenat mult mai serios. Participanţii din aceste sate au jucat mai bine şi au fost chiar în divizii provinciale, republicane, ba chiar și în prima divizie pe ţară. Şahul l-a practicat cel mai devreme. În anul 1970, a jucat în finala Cupei Libertăţii la pionieri, când a ocupat locul doi. După care a mai cucerit locul întâi şi doi la întrecerile comunale. Cu echipa Liceului ,,Borislav Petrov Braca”, în anul 1976, s-a prezentat la întrecerile provinciale la Inđija, unde au ocupat locul şapte.

Daniela BAKIĆ SCUMPIA

Articolul integral îl puteți citi în numărul 51 din 17 decembrie