De când se știe, familia lui Dorel Stanciu din Sân-Mihai a avut vaci. El a urmat tradiția și, în prezent, se ocupă de creșterea vacilor de lapte. În momentul de față, ferma dispune de aproximativ 60 de vaci și 40-45 de viței femele, adică în jur de 100 de capete.
Care este situația actuală în producția de lapte?
Situația este mai rea, pentru că avem mai puțini bani, din cauză că prețul laptelui a scăzut. Pot spune că acesta este singurul lucru negativ. Deocamdată, laptele se livrează și este plătit la timp. Pot spune și că statul întârzie cu prima, dar sperăm că va plăti în curând.
Care este prețul laptelui în acest moment?
Prețul diferă între 40 și 60 de dinari pe litru. Eu colaborez cu lăptăria „Imlek” de 24 de ani. Sunt corecți, dar și exigenți. Cer ca laptele să fie bun, curat, să nu conțină aflatoxină, mai exact ca nivelul de aflatoxină să fie sub 0,05, pentru a putea exporta laptele în alte țări.
Noi ajungem destul de greu la pragul de 0,05, pentru că ar trebui să le dăm vacilor concentrat curat, iar concentratul este foarte scump și ne-ar rămâne foarte puțini bani. Dacă vrei ca prețul laptelui să fie de 60 de dinari, trebuie să îndeplinești toate aceste condiții ca să poți primi această sumă.
Care este prima pentru lapte?
Prima pentru un litru de lapte este de 19 dinari. Subvenția este de 55 de dinari pe cap de vacă, care se acordă anual.
Subvențiile se plătesc la timp?
Subvențiile pe cap de vacă se plătesc la timp. Și anul acesta, și anul trecut le-am primit la timp. Doar prima pentru lapte întârzie.
Având în vedere că anul trecut a fost unul secetos, cum a influențat acest lucru producția de lapte, având în vedere că porumbul a fost compromis, iar producția a fost foarte mică? La fel s-a întâmplat și cu soia și floarea-soarelui.
La noi, vacile ies la pășune în luna aprilie. Anul trecut nu a fost pășune. Am avut pășune doar vreo două – două luni și jumătate, după care totul s-a uscat. Am fost nevoiți să le hrănim acasă ca să putem menține producția de lapte. Eu nu țin minte să fi fost vreodată porumbul mai slab decât anul trecut. De obicei, avem nevoie de aproximativ 20 de iugăre ca să facem siloz suficient. Anul trecut, ca să obținem aceeași cantitate, am lucrat 42 de iugăre, adică mai mult decât dublu. Cheltuiala pentru siloz a fost de aproape un milion de dinari. Aceasta înseamnă că lucernă nu a fost. Totul a fost pe jumătate. Înainte aveam o sută de baloți, iar acum am avut doar 40-45. Mâncare avem, dar mai puțină. Nu le-am mai scos la pășune și le-am ținut acasă, ceea ce înseamnă că din prima zi am început să facem economii. Nu le dăm multă mâncare, ca să ne ajungă cât mai mult. Sper să avem până la capătul sezonului, dar vom vedea.
Daniela BAKIĆ SCUMPIA
Articolul integral îl puteți citi în numărul 8 din 21 februarie 2026
