În ziua de 27 mai, când săptămânalul „Libertatea” împlinește 80 de ani de la apariție, ne înclinăm cu respect și recunoștință în fața unei istorii scrise cu trudă, demnitate și neostoită credință. Nu e vorba doar despre longevitatea unei publicații. Este vorba despre o epopee scrisă cu cerneala jertfei cotidiene, a idealurilor păstrate în suflet și a unei iubiri constante pentru cuvântul românesc, în pofida vremurilor care nu au fost întotdeauna prielnice.
Pentru comunitatea românească din Serbia, „Libertatea” a fost și rămâne mai mult decât un ziar. A fost și este o mărturie vie a existenței noastre, o pavăză a identității, o tribună a spiritului, un drum deschis între generații. În paginile sale s-a adunat viața noastră comună – cu lumina sărbătorilor și umbrele restricțiilor, cu zbaterea cotidiană și năzuințele mari ale unei comunități care a știut să rămână unită și demnă.
Opt decenii de existență nu au fost niciodată un drum neted. „Libertatea” a trăit vremuri de glorie și entuziasm, dar și ani grei, când a fi român în Banatul sârbesc însemna curaj și rezistență. Fiecare număr tipărit, fiecare articol redactat, fiecare fotografie publicată au fost pași întru dăinuirea unei comunități. A fost nevoie de curaj pentru a scrie, de hotărâre pentru a edita și de credință pentru a merge mai departe, chiar și atunci când sprijinul era firav sau când provocările politice și culturale păreau de neînvins.
Și totuși, în ciuda tuturor vicisitudinilor, săptămânalul nostru nu și-a plecat fruntea. Nu și-a trădat niciodată menirea. A fost vocea noastră, conștiința noastră, puntea noastră între trecut și viitor. A dat chip speranțelor noastre și a rostit, cu verticalitate, adevărul nostru – adevărul celor care au luptat pentru păstrarea identității românești în afara granițelor țării-mame.
Astăzi, gândul nostru se îndreaptă cu profund respect către toate generațiile de jurnaliști care, prin osteneala lor zilnică, au ținut vie această publicație. Redactori, reporteri, corectori, tehnoredactori, fotoreporteri, tipografi – fiecare și-a pus inima și priceperea în slujba unei cauze mai mari decât propria persoană: aceea de a păstra vie limba română, cultura românească, spiritul comunitar. Ei au fost păzitorii cuvântului, ai memoriei colective, ai unui vis românesc într-un context adesea ostil.
„Libertatea” a fost cetatea în care cuvântul românesc și-a găsit adăpost chiar și atunci când vremurile au fost nemiloase. A fost un reper al dăinuirii noastre în mijlocul unui context adesea schimbător, un liant între sat și oraș, între cei rămași și cei plecați, între cei bătrâni și cei tineri, între ce a fost și ce va să vină. Din paginile ei au învățat alfabetul românesc mii de copii. În paginile ei și-au văzut chipul cei care făceau cinste comunității. Prin paginile ei s-a păstrat amintirea celor care nu mai sunt, dar care au fost parte din această mare familie.
Valentin MIC,
redactor responsabil
Articolul integral îl puteți citi în numărul 20 din 24 mai 2025
