Despre Ionel Stoiţ am putea spune multe şi mulţi au scris biografia lui. Conform dorinţei sale, noi venim cu o altfel de biografie, cu informaţii despre care a vorbit mai puţin, despre copilăria lui la Torac şi familia lui, şi ne bazăm mai puţin pe carieră şi activitatea de scriitor şi umorist despre care a vorbit de multe ori.
Ionel Stoiţ s-a născut în anul 1952, pe data de 5 iulie, la Torac. „Eu spun că m-am născut în întuneric, pentru că Toracul nu a fost electrificat. La câţiva ani după ce m-am născut a început să se introducă curentul. Din întuneric am ajuns la „stele”, cu androizi, celulare şi toată tehnologia aceasta ultramodernă. Nici prin gând nu mi-a trecut că mă voi ocupa de aceasta”, ne-a mărturisit Ionel Stoiţ.
Mama lui, Măria, era croitoreasă, recunoscută nu doar în sat, ci şi în împrejurime, deoarece a învăţat de la o nemţoaică să coase. Tatăl lui, Dămian, a fost agricultor. Şi unul şi altul au fost singuri la părinţi. A avut o bunică, Stana, din familia Costonilor de la Torac, o familie foarte mare. Bunicul Nicola a mai avut trei fraţi. Din partea mamei nu a avut bunică, pentru că a murit când mama sa avea doi ani, iar bunicul s-a recăsătorit. Pe bunic l-a chemat Ion Voin.
O copilărie fericită la Torac
Ionel Stoiţ spune că a fost foarte fericită copilăria lui. Mama fiind croitoreasă, întotdeauna avea fete la ea şi el se juca împreună cu ele şi avea cine să-l păzească.
„Tatăl meu era un om foarte bun. Chiar am auzit prin sat că se spunea: bun ca Dămian Nicola, nu este pe faţa pământului. El făcea bine la toată lumea”, ne spune domnul Stoiţ. Dânsul are un frate mai mare, Cornel, care este căsătorit. A fost în Germania peste 30 de ani. El are un băiat şi o fată, Dinicu şi Sorina, şi ei la rândul lor au copii, astfel că are foarte mulţi nepoţi. Sorina are doi băieţi şi o fată, iar Dinicu un băiat şi o fată. Majoritatea sunt aici, la Novi Sad, la studii. A terminat Şcoala Elementară „Petru Albu” de la Torac. A fost activ la toate secţiile. „Aş dori să o evidenţiez pe profesoara Felicia Petrovici, profesoara de limba română, cu care am colaborat şi am participat la competiţii. Am fost membrul la filiala din Torac a Societăţii de Limba Română”, a declarat dânsul.
Stoiț a participat şi la competiţiile de matematică. Profesor era Todor Miclea din Uzdin, la care a fost cel mai bun elev. La competiţii a fost şi la istorie. A fost activ şi la secţia de teatru.
„Dacă vorbim despre copilărie, aş dori să-i evidenţiez şi pe doi verişori ai mei, Aurel şi Ghiţă cu care am fost foarte apropiat”, adaugă interlocutorul nostru.
La şcoala elementară a început şi să scrie în grai bănăţean. În perioada aceea a citit foarte multe poezii în grai bănăţean. Cu poeziile altor autori s-a prezentat la serbările săteşti, unde le-a recitat.
Şcoala Medie Tehnică a terminat-o la Zrenianin. Și acolo a mers la competiţii de matematică, unde a ajuns până în faza republicană. Conform spuselor lui, şcoala medie a fost grea, dar a reuşit să fie printre elevii mediocri.
Activitatea politică şi o carieră fructuoasă
Apoi s-a înscris la Şcoala Tehnică Superioară, tot la Zrenianin. Acolo a fost activ politic. Directorul şcolii, Tanasije Ivanov, care era traducătorul lui Tito în convorbirile cu Ceauşescu, l-a pus secretar de partid la căminul studenţesc. A ajuns până la congresele tinerilor din Voivodina, Serbia şi Iugoslavia. Cariera politică a continuat-o şi pe mai departe după terminarea studiilor.
Când a terminat Şcoala Superioară a dorit să vină la Novi Sad, avându-i pe atunci pe Teodor Munteanu, Felicia Marina, Vichentie Idvorean, cu care a colaborat.
„Primul meu contact cu oraşul Novi Sad, a fost dragoste la prima vedere. Am fost în multe oraşe, dar Novi Sad mi-a plăcut foarte mult şi mi-am dorit să trăiesc aici. Oriunde am călătorit nu am găsit aşa localitate, pentru că aici sunt foarte multe naţionalităţi. Lumea este liniştită, prietenoasă, deschisă. Am spus că dacă există Dumnezeu, să facă posibil să trăiesc toată viaţa mea la Novi Sad, şi această dorinţă mi s-a îndeplinit. Destinul m-a adus aici, iar când a fost aici criza economică din anii ‚90, m-au întrebat de ce nu mă duc şi eu în străinătate, le-am răspuns că dorinţa mea am realizat-o şi trăiesc unde doresc”, ne-a mărturisit domnul Stoiţ.
La Novi Sad, se angajează la Conferinţa Provincială a Uniunii Socialiste a Poporului Muncitor din Voivodina, în anul 1974. În anii 1978-1979, este ales secretar în Comitetul federal pentru marcarea a 125 de ani de la naşterea lui Mihajlo Pupin. În anul 1979, se angajează la Institutul Provincial pentru Statistică, iar în anul 1990, la Centrul de calculatoare electronice din cadrul Consiliului Executiv al Provinciei Autonome Voivodina. Din anul 1994, este angajat la Centrul regional de calculatoare electronice – PTT Novi Sad, unde a lucrat până în anul 2017.
Danijela Bakić Scumpia
Articolul integral îl puteți citi în numărul 20 din 14 mai 2022
