Probabil că ați auzit de filmul „Mănâncă, roagă-te, iubește”, cu Julia Roberts în rolul principal. Acțiunea se desfășoară pe insula Bali (Indonezia). Filmul m-a impresionat profund și am știut că, într-o zi, voi ajunge și acolo. Am așteptat mult timp, în primul rând din cauza costului biletului de avion. Tocmai când eram pe punctul de a-mi îndeplini dorința – Bali a fost închis pentru turiști din cauza pandemiei, timp de trei ani (din februarie 2020 până în martie 2023).
Am ajuns cu întârziere pe Bali, pentru că în octombrie 2024, când în sfârșit am pășit pe acest paradis tropical, totul era deja puternic comercializat. În plus, procedura de intrare în țară este complicată: trebuie completate două formulare înainte de sosire și plătite două taxe – una pentru viză (36 de dolari, variabilă în funcție de cursul dolarului) și alta pentru conservarea naturii din Bali (10 dolari). Pe aeroport vă așteptaţi la haos, însă uitaţi totul în clipa în care vă treziţi în paradis, cu prima cafea savurată lângă piscina de pe acoperișul hotelului. Am petrecut o săptămână în Bali, mai întâi în Ubud (zona centrală) şi apoi în Legian (sudul insulei).
Viața în Ubud, centrul cultural și gastronomic din Bali Ubud este un loc complet adaptat pentru confortul vizitatorilor străini. Există numeroase restaurante unde, pe lângă bucătăria tradițională, puteţi gusta și preparate japoneze, coreene, thailandeze, turcești, grecești sau indoneziene. Marea surpriză pentru mine au fost prețurile – o masă completă cu băutură, taxele de serviciu și TVA incluse mă costa între 5 și 8 dolari, mai puțin decât în țara mea. Moneda locală este rupia indoneziană – în perioada șederii mele, 1 dolar valora aproximativ 15.100 de rupii. După ce am schimbat banii, m-am simțit din nou milionară, ceea ce mi-a amintit de perioada hiperinflației din anii ’90.
Am veşti bune pentru iubitorii de cafea! Bali are numeroase plantații unde, pe lângă cafeaua locală, se poate gusta celebra kopi luwak. Veți vedea întregul proces de preparare și veți fi serviți cu cești de cafea în diferite arome (cocos, vanilie, ginseng…). O ceașcă de luwak costă doar 50.000 de rupii (circa 3,5 dolari), aproape cât o cafea la Belgrad. Mie mi-a plăcut mai mult cafeaua cu avocado. Iubitorilor de ceai le recomand cu căldură ceaiul de mangostan.
Există câteva preparate tradiționale de neratat: Nasi Goreng (orez prăjit cu legume, carne și condimente), Mi Goreng (tăieței prăjiți, similar preparați), Babi Guling (purcel de lapte fript, cu legume și mirodenii), Sate Lilit (frigărui din carne tocată cu cocos și ierburi), Rujak (salată de fructe cu sos picant de arahide), Lawar (salată cu carne, legume, condimente și cocos).
Text și fotografii: Senka D. Pavlović Čotrić
Articolul integral îl puteți citi în numărul 37 din 13 septembrie 2025
