Meșteșugurile tradiționale din regiune, care au străbătut secole, constituie o parte importantă a patrimoniului cultural local. Unele dintre acestea, precum meșteșugul cojocăriei și blănăriei,, s-au transformat de-a lungul timpului, fiind uitate în fața progresului tehnologic și industrial. Totuși, amintirile acestor meșteșuguri supraviețuiesc prin diversele exponate păstrate în muzee sau colecții private, iar istoria lor este încă vie în poveștile localnicilor. Printre cele mai reprezentative dintre aceste meșteșuguri se numără confecționarea hainelor din piele de oaie sau astrahan, prelucrarea lânii pentru diverse produse de uz cotidian, precum și tricotarea și broderia realizate cu migală de femeile din sate. Fiecare dintre aceste activități reflectă nu doar abilități tehnice, ci și o profundă legătură cu tradițiile și obiceiurile locului, care au marcat viața cotidiană a comunității. Deși astăzi multe dintre aceste meșteșuguri au dispărut sau s-au transformat, ele rămân o mărturie a unui mod de viață autentic și al unei îndemânări care s-a transmis din generație în generație.
Blănăritul și cojocăritul sunt printre cele mai vechi meșteșuguri, care, odată cu progresul industriei, au fost date uitării. Despre existența lor astăzi mărturisesc rarele exponate păstrate, precum bundițele, cojoacele, vestele și căciulile confecționate din piele de oaie și astrahan (piele de miel). Meșteșugul s-a învățat de la meșteri experimentați, pe durata a trei ani, iar producția de îmbrăcăminte era precedată de pregătirea pielii, proces numit tăbăcire, pentru care s-au folosit tărâțe, făină de porumb, sare și apă.
Pielea s-a înmuiat în căzi mari, amestecându-se din când în când pentru a elimina impuritățile. După această etapă, pielea a fost uscată la soare prin umezire și întindere, apoi depozitată într-un loc umbrit pentru a-și păstra moliciunea. Din unelte, pentru prelucrare, se foloseau șurubelnițe, foarfeci, mașini de cusut, precum și diverse panglici și lână colorată, care erau utilizate pentru decorarea buzunarelor, a decolteurilor și a modelelor de pe articolele de îmbrăcăminte. Hainele erau vândute în principal la târgurile de primăvară și toamnă, atât în oraș, cât și în afara acestuia. Ele erau purtate atât în viața de zi cu zi, cât și la ocazii festive, fiind o parte integrantă a modei pentru bărbați, femei și copii. Printre cei care au purtat astfel de îmbrăcăminte în mod deosebit se remarcă Jovan Drajilov, Sima Danilović, Vasa Docna, Sava Popov, Nicola Barbu, Svetozar Rajić și alții.
Vera MEZA
Articolul integral îl puteți citi în numărul 52 din 28 decembrie- 4 ianuarie 2025
