Tradiții

Obiceiuri legate de începutul anului la românii din Serbia Carpatică (Timoc) II

Obiceiuri legate de începutul anului la românii din Serbia Carpatică (Timoc) II

Ca o consecință a diferitelor contexte istorice și geopolitice, un mare procent dintre românii din zona Serbiei Carpatice (Timoc) sunt credincioși ai Bisericii Ortodoxe Sârbe, spre deosebire de românii din zona Banatului sârbesc. Deoarece biserica locală sârbă marchează sărbătorile conform calendarului Iulian, românii din partea de est a Serbiei își prăznuiesc sărbătorile religioase în conformitate cu calendarul BOS.

Obiceiul cloța și procesiunile ritualice de Ajunul Crăciunului, de Crăciun și Bobotează reprezintă strămoși mitici și oaspeți divini în care sunt sincretizate calitățile umane și divine. Pe lângă faptul că cultul strămoșilor și cultul fertilității sunt unite în aceste obiceiuri și ceremonii, conform lui Janićijević, ele reprezintă „rămășițele și înlocuirile sacrificiilor umane anterioare” (Janićijević, 1986, 216). Etnologul menționat vede un sacrificiu metonimic în principalii actanţi ai acestor practici ritualice.

Înainte de a vorbi despre obiceiurile legate de Sfântul Vasile (Anul Nou) și Bobotează, este necesar să spunem câteva propoziții despre credințele în legătură cu Ḑâļiļi Ńebućeḑaće (Zilele Nebotezate). Anume, vorbim despre perioada care cuprinde zilele de la Crăciun (Nașterea lui Hristos) până la Bobotează (Botezul Domnului Hristos), care în calendarul popular sunt numite „nebotezate”. În Homolje, se crede că în acea perioadă, care durează unsprezece zile, influența spiritelor necurate este cea mai puternică. Din aceste motive, copiii nu au voie să se bată, iar femeile respectă tabuul muncii manuale din momentul în care soarele apune. Pentru a alunga influența forțelor htonice, femeile au ars cârpe, opinci vechi (sfârloaźi), tămâie și catran (gudron), tămâind ritualic case, grajduri și strungi. În spatele ușii au pus topor, ca un apotropeon, cu scopul de a proteja casa și membrii gospodăriei de influențele negative ale demonilor și magiei, deoarece exista credința că femeile care fac cu al rău aveau o putere specială și că vrăjile lor erau mai eficiente atunci.

Dr. Dragan M. STOJANJELOVIĆ

Articolul integral îl puteți citi în numărul 2 din 13 ianuarie