Capitala Cambodgiei este un oraș al contrastelor puternice: un loc în care trecutul tragic și energia prezentului coexistă într-un echilibru surprinzător.
Praful de amurg auriu se așternea încet în timp ce mă deplasam cu tuk-tukul prin străzile aglomerate ale capitalei Regatului Cambodgiei. Mirosul mâncării stradale se amesteca cu zgomotul motoarelor și cu muzica puternică. Acest oraș, situat la confluența marilor râuri Mekong, Tonlé Sap și Bassac, m-a cucerit imediat prin energia sa nestăvilită, dar m-a confruntat, fără avertisment, și cu cicatricile sale care nu s-au vindecat pe deplin și probabil nu se vor vindeca niciodată.
âPentru a înțelege Phnom Penh, trebuie mai întâi să-i înțelegi tăcerea, acea latură întunecată. Regimul Khmerilor Roșii reprezintă unul dintre cele mai teribile episoade din istoria Cambodgiei. Sub conducerea lui Pol Pot, al cărui nume real era Saloth Sar, a fost declanșată o revoluție brutală cu scopul de a crea o utopie agrară. Această încercare de a construi o societate „pură” a dus la moartea a aproape trei milioane de oameni, un sfert din populația de atunci.
Cambodgia a devenit, din păcate, o victimă colaterală a conflictului marilor puteri. Din cauza poziției sale lângă Vietnam, a fost atrasă fără voie într-un război care nu îi aparținea. Bombardamentele americane și sprijinul acordat controversatului general Lon Nol au destabilizat țara, generând resentimente care i-au adus pe Khmerii Roșii, ascunși în zonele rurale, direct la porțile capitalei.
Când, la 17 aprilie 1975, Khmerii Roșii au intrat în Phnom Penh, au marcat începutul „Anului Zero”. Orașele au fost golite într-o singură zi, sub pretextul fals al unei iminente bombardări. Milioane de locuitori au fost forțați să pornească în marșuri ale morții spre comunele rurale. Prin decret a fost abolit tot ceea ce definește civilizația: banii, școlile, spitalele, religia și chiar proprietatea privată. Intelectualii, medicii, profesorii și chiar oamenii care purtau doar ochelari sau vorbeau limbi străine au fost declarați dușmani ai statului. Familiile au fost despărțite, iar copiii au fost îndoctrinați pentru a deveni informatori. Întreaga istorie și cultură cambodgiană au fost aproape șterse printr-o singură lovitură de condei și macetă.
Text și fotografii: Senka D.
PAVLOVIĆ ČOTRIĆ
Articolul integral îl puteți citi în numărul 12 din 21 martie 2026
