În secolul XXI, Pola a rămas un simbol mistic, imperial și artistic, ridicat pe piedestalul balcanic al istoriei și al frământărilor politico-religioase ce au avut de-a lungul secolelor.
Când Iason, în căutarea lânii de aur, a ajuns cu argonauții în Pola, orașul era deja învăluit în gloria celui mai frumos și mai mare port al Istriei și Dalmației. Nu întâmplător a poposit aici, în drumul său spre Colhida, sprijinit de camarazii săi eroi și de puterile vrăjitoarei Medeea. Pola avea de multă vreme, prin poziția sa și – vorba anticilor – prin voia zeilor, toate predispozițiile pentru a deveni un oraș imperial. Istoria avea să confirme acest destin: astăzi, gloria sa răsună în fiecare piatră și clădire.
Lâna de aur nu a fost găsită aici, dar Iason a deschis porțile orașului, cele pământești și cerești. Împărații romani au impus puterea lor în toată gloria sa. S-a urcat oare Iason pe toate cele șapte coline, fără să bănuiască faptul că descoperise Roma nouă, care avea să devină simbol al autorității și al puterii – exact ceea ce căuta?
Mai târziu, venețienii și austro-ungarii au ridicat în Pola vile, palate, turnuri de observație și fortificații – pentru a controla drumurile de la est la vest sau pentru a se bucura de frumusețea mării și a naturii? Rămâne o întrebare la care vor răspunde viitoarele generații.
Călătorul de azi poate ajunge la Pola pe șoseaua Ipsilon, printre livezi de măslini și păduri de pini, ori pe cale aeriană, prin unul dintre cele mai mari aeroporturi din Croația. Dacă se apropie pe mare, descoperă poate cea mai frumoasă întâlnire: armonia naturii cu desăvârșirea a tot ceea ce au ridicat oamenii, încununată de lumina și înțelepciunea zeilor.
Altădată, în port soseau corăbii comerciale și militare. Astăzi acostează zilnic vase de croazieră transoceanice și cargouri ale marilor companii din est și din vest. Tot aici s-au întâlnit drumurile imperiilor, rutele negustorilor și pașii exploratorilor.
Nu există întâmpinare mai grandioasă decât cea oferită de cele paisprezece insule care alcătuiesc Parcul Național Brioni. Veliki Brijun și Mali Brijun, alături de ceilalți doisprezece „paznici”, veghează asupra urmelor trecutului – de la fosile de dinozauri până la evenimentele secolului XX. Albul stâncilor de calcar și albastrul mării contrastează spectaculos cu pământul roşiatic și verdele-închis al pinilor, cedrilor, dafinilor, tufişurilor şi pădurilor. Acești paznici ai golfului păstrează vestigii din vremurile când romanii au pus bazele unei noi ere culturale și sociale, menite să conducă omenirea pe căi diferite de dezvoltare.
Termele romane, vila rustica și templul zeiței Venus, împreună cu obiecte de cupru din epoci mai vechi, arată că romanii înțelegeau deja importanța acestui arhipelag pentru apărarea Imperiului Roman împotriva atacurilor maritime. În secolul al XVIII-lea, austro-ungarii au ridicat aici o fortificație militară, ca primă linie de apărare. Curând însă, Brioni, grație industrialului austriac Kupelvajzer, au devenit loc de recreere pentru aristocrația vieneză. Transformarea de la fort militar la stațiune mondenă este fascinantă: termele romane au fost înlocuite de bazine și facilități de înot moderne.
În secolul al XX-ea, președintele Iugoslaviei, Josip Broz Tito, a avut aici reședința sa, găzduindu-i pe cei mai importanți conducători ai lumii: Regina Elisabeta, Winston Churchill, Gamal Abdel Nasser, Saddam Hussein, Fidel Castro, Charles de Gaulle, Leonid Brejnev și alții. Tot aici au venit mari actori, precum Sophia Loren și Richard Burton, artiști internaționali ca Gustav Klimt și Richard Strauss, dar și scriitori de talia lui George Bernard Shaw și Thomas Mann.
Astfel, Brioni au navigat de-a lungul secolelor între războaie și furtuni, între frumusețe și lumină, între mare și uscat, încununați de puterea valurilor și energia oamenilor care au trecut pe aici, lăsând urme ale gloriei și carismei lor artistice.
Gordana KOVAČEVIĆ
Articolul integral îl puteți citi în numărul 40 din 4 octombrie 2025
