În trecerea frecventă prin strada botezată cu numele lui Jovan Jovanović Zmaj, deseori l-am salutat cu respect pe marele scriitor acad. Aleksandar Tišma [n. 1924 la Horgoš – d. 2003 la Novi Sad]. Prin septembrie 1989, cu puţin înainte de „revoluția de iaurt”, Tišma mergea domol cu pardesiul care atârna pe mâna stângă și privirea-i pe gânduri prin inima orașului. Ca martore al lapoviței de sânge din 1942 şi al evenimentelor dramatice care zdrucinau viețile în „Razia din Novi Sad” și tinerețea lui, cu siguranță medita despre vreo nouă scriere pentru că lumea era oarecum apăsată de „omul de masă, care din păcate acționa și forma realitatea…”. În asemenea cazuri – după cum spunea – „evoluează alte pasiuni, instincte de alt fel, de putere, uneori chiar atroce…”.
Dar, pentru ca să evadăm din atmosfera cotidiană sumbră, l-am felicitat pentru cartea de povestiri și nuvele reunite sub titlul „Fata din vis” apărută în traducerea lui Anghel Dumbrăveanu și Nebojša Popović la Editura „Libertatea”. Firește, mi-a fost cunoscut faptul că alături de Danilo Kiš și Milorad Pavić este unul dintre scriitorii sârbi-iugoslavi contemporani ale cărui opere s-au bucurat (și încă se bucură) de un ecou deosebit prin Europa. Ca tânăr jurnalist i-am solicitat un interviu.
Ținea să spună: – Este prima mea carte apărută în limba română și cu atât sunt mai bucuros! Până în preajma omagiului prilejuit în Anno Domini 2024 la Novi Sad, la împlinirea a o sută de ani de la naștere, – vom spune că scriitorul a debutat cu poezie în anul 1956, ultima carte fiind eseurile „Zapisi o književnosti [„Însemnări despre literatură”] 1956-1965 III” din 2022 – lui Aleksandar Tišma i-au fost publicate 35 de cărți apărute în limba sârbă la editurile din spațiul ex-iugoslav. Constat că din anul 1977 și până în 2023 peste 70 de titluri au fost traduse și vorbesc despre ecoul scrierilor lui apărute în 23 de limbi prin Europa și lume.
Astfel, câte o carte a apărut în limba albaneză, bulgară, persană (trei ediții), română, ruteană, slovacă, turcă și finlandeză. Câte două titluri de carte au apărut în cehă, daneză, ebraică, macedoneană, polonă, slovenă; câte trei au fost traduse în limbile – engleză, maghiară și suedeză. Patru titluri au fost traduse în limba norvegiană. Cinci cărți de autor i-au apărut în limba italiană și, nu întâmplător, în 2012 la Editura „Lugano” din Italia apăruse o carte comună semnată de Aleksandar Tišma și Danilo Kiš – „Novi Sad, i giorni freddi”. Șase cărți au fost traduse în Olanda și Spania, opt în Germania, iar 10 au fost traduse în Franța. Deducem că cele mai frecvente traduceri din opera scriitorului sunt romanele „Upotreba čoveka” („Întrebuințarea omului”), „Knjiga o Blamu” („Cartea despre Blam”) și „Kapo”, dar și proza scurtă „Škola bezbožništva” („Școala necredincioșilor”). Pe parcusul ultimelor trei decenii ale secolului trecut, la noi, în „Lumina”, Ion Bălan, Sima Petrovici, Mariana Dan Mijović, Ioan Flora, Anghel Dumbrăveanu și Nebojša Popović, Ioan Baba au publicat traduceri și consemnări eseistice.
Ioan BABA
Articolul integral îl puteți citi în numărul 52 din 28 decembrie- 4 ianuarie 2025
