Începând din secolul al XIX-lea, pe lângă şcoală şi biserică, presa a fost „cea mai eficientă instituţie de conservare naţională şi de dezvoltare a vieţii sociale”[1] pentru românii din Austro-Ungaria. În cea de-a doua parte a secolului al XIX-lea, presa şi literatura românească din Ungaria şi Transilvania au cunoscut o înflorire fără precedent şi au adus o deosebită contribuţie la menţinerea ideii de unitate etnică şi culturală.
„Istoria ziaristicii ardelene este cea mai frumoasă pagină din istoria de o sută şi mai bine de ani încoace. Filele ei cuprind gândirea şi simirea celor mai de seamă bărbaţi pe cari i-a dat întregului neam românesc această provincie. Toţi scriitorii, toţi dascălii, toţi luptătorii politici în coloanele ei şi-au depus tot ce-au avut mai curat în sufletele lor şi ce-au socotit mai de preţ pentru neamul lor întreg. Literatură, istorie, economie, politică – tot ce s-a produs pe aceste terene în curs de un veac, se găseşte închis în colecţiile colbuite ale vechilor noastre gazete, cari îţi grăiesc cu aceeaşi putere, când te apropii de ele, ca şi vechile cărţi sfinte de prin stranele smeritelor noastre bisericuţe, în cari s-a întărit veacuri de-a rândul sufletul zbuciumat al acestui neam mult încercat”[2], descrie rolul şi menirea publicaţiilor de limbă română ediţia din 1926 a Almanahului presei româneşti.
Cea mai veche publicaţie a românilor din Ungaria de azi este revista „Foaia românească”. Apare începând din 15 ianuarie 1951. Pe parcursul celor şapte decenii de existenţă, titlul revistei s-a schimbat de mai multe ori, dar rolul ei de bază a fost aproape acelaşi în toate timpurile: menţinerea şi întărirea sentimentului identitar naţional român, păstrarea şi transmiterea limbii materne la românii din Ungaria. La început cu titlul „Libertatea Noastră”, apoi „Foaia Noastră” (între 1957–1991), „Noi” şi „Noi, românii din Ungaria” (între 1992–1997), iar din 1998 „Foaia românească” a fost publicaţia destinată românilor din Ungaria, care a scris şi scrie în primul rând despre şi pentru această comunitate.
[1] [1] PETRUŞAN, Gheorghe 2001: „Presa: o instituţie culturală eficace a românilor din Ungaria”, in Iova, Eva (coord.), O jumătate de veac 1951–2001, Din arhiva presei scrise româneşti din Ungaria, Jula, Editura NOI, p. 7.
[2] [2] Almanahul presei române pe 1926, Cluj, Editat de „Sindicatul presei române din Ardeal şi Banat”, p. 3.
Eva Şimon, redactor-şef „Foaia românească”,
Jula, Ungaria
Articolul integral îl puteți citi în numărul 8 din 20 februarie 2021
