Doamna prof. Maria Radu Novac ne povestește despre deprinderile pe care le-a moștenit de la mama sa, despre ceea ce înseamă o educație bună și despre multe altele.
Pe data de 18 aprilie era ziua nașterii mamei mele, Ana, decedată în 2008.
Mi-e atât de dor de mama mea și-mi lipsește enorm, mai ales când mă lovește viața și n- am cui să mă plâng. Am rănit-o pe mama mea, și greșeala mea m-a durut și m-a urmărit toată viața. Îmi amintesc perfect locul, mica noastră cearta și lacrimile care îi jucau în ochi.
Atunci, mama m-a atins pe spate pentru a mă îndrepta, iar eu am certat-o pentru că mi-a rupt firul judecății. Eu stăteam aplecată pe caietul de matematică, concentrată pe rezolvarea unei probleme și nu mi-a mai păsat de ținuta mea. ,,Parcă tu stai cu spatele drept!”, i-am strigat eu supărată. Mama mea avea 8 clase și provenea din familie de meseriași, formați în ateliere care pregăteau croitori, cojocari, vorbitori de germană și maghiară. Fetele instruite în cadrul proiectului din Oravița, dobândeau deprinderi de a conduce o gospodărie și de a educa copiii.
Casa mea părintească mi-a dat liniștea, echilibrul și siguranța pe care n-am regăsit-o în alt loc. Eram un copil dorit de familie, fără nicio grijă. Îmi amintesc că eram cu mama la adunat prune la una din livezile noastre pe deal. Mama m-a învăță să cânt ,,Mi-e dor de mult de Caraimanul/ Pe veci acoperit de nori/ …”. Nu am uitat cântecul, îl pot cânta oriunde, într-o fracțiune de secundă … Simțul măsurii, tactul, cum zicem noi în zonă, e în ADN- ul meu de Caraș. Acasă, mama mă îmbrăca des în costume populare; odată a mers peste șapte sate să-mi caute fotă pentru un spectacol mai pretențios. Dreaptă trebuia să stau, impecabilă. La dans, pe scenă la piesele de teatru sau ca solistă vocală, trebuia să-mi controlez poziția, spatele drept. Bunica mea, croitoreasă, a învățat-o că poți avea cea mai scumpă haină, dar dacă nu știi să o porți arată ca o cârpă. Mi-am format de mică deprinderea să-mi verific hainele, să nu aibă pete, cute, să mă respect pe mine și pe oamenii din jurul meu. Nu era sărbătoare, dar mai ales rugă, să nu am ceva nou. Mai ales, după ce a fost înfiinţat CAP-ul, părinții mei au fost convinși că voi face școală.
Maria RADU NOVAC
Articolul integral îl puteți citi în numărul 41 din 9 octombrie 2021
