Moșii reprezintă anumite zile în care se fac parastase și se dă de pomană pentru sufletele morților. Zilele de Moși au dată fixă (Moșii de Sân-Petru, Moșii de Sf. Ilie, de Sântămaria Mare sau de Ziua Crucii) sau dată mobilă, depinzând de anumite sărbători (Moșii de iarnă, Moșii de Florii, Moșii de vară, Moșii de Ispas).
Moșii de toamnă în calendarul popular românesc
În calendarul popular românesc, Moșii de toamnă sunt asociați sărbătorii Sf. Dumitru și în popor se mai numesc și „Moșii de Sâmedru”. Împreună cu Moșii de iarnă, ei alcătuiesc „Moșii cei mari din an”.
Moșii de toamnă se țin în ajunul sau în sâmbăta de dinaintea zilei de Sfântul Dumitru, când lumea împarte de pomană pentru cei morți. Este una dintre cele mai importante sâmbete de pomenire a morților. În trecut se dădeau de pomană colaci și grâu fiert cu lapte, unt sau brânză. Se credea că moșii se hrănesc din aburii proveniți de la fierturi, de aceea cel puțin un fel de mâncare trebuia să fie fierbinte.
Seara, la lumina focurilor ritualice care se aprindeau de Sâmedru, se mai împărțeau copiilor mere, nuci, struguri sau prune uscate – de unde și denumirea de „Moșii de Sâmburi”, care se mai folosește și în cazul Moșilor de vară.
În zona Banatului, spiritele morților (adică „moșii”) erau invocate pentru sănătatea și bunăstarea celor din casă:
Voi, moși strămoși,
Să-mi fiți tot voioși,
Să-mi dați spor în casă,
Mult pe masă,
Cu mult ajutor
În câmpul cu flori!
Moșii de toamnă: tradiții, obiceiuri și superstiții
Toate lucrurile necesare pentru biserică se pregătesc încă din ajun – se crede că e păcat să te prindă ziua de Moși cu ele nepregătite. În ajun nu este bine să te duci la fântână sau să treci printr-o răscruce izolată. Se crede că pe acolo stau duhuri rele, care îți vor aduce ghinion până la sfârșitul anului;
nu e bine să ieși din biserică înainte să se termine Sfânta Liturghie;
în ziua de Moși este bine să le ceri iertare celor cărora le-ai greșit și să ai sufletul împăcat;
de Moși se merge la cimitir, se curăță mormintele și se pun flori și lumânări aprinse;
nu se mătură, pentru ca praful să nu se ridice în ochii morților;
nu se spală, pentru ca apa murdară să nu întineze sufletele morților;
nu se aruncă gunoiul, ca să nu ajungă în mâncarea morților;
nu se fac vizite, decât dacă scopul acestora este să dai de pomană;
Nu se cer bani cu împrumut.
Sfântul Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir
În calendarul popular românesc, Sâmedru (Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir) împreună cu Sângeroz (Sfântul Gheorghe) sunt considerați drept sfinți care hotărnicesc domeniul temporal. Aceștia împart anul în două jumătăți, între care granițele sunt marcate de sărbători cu caracter pastoral. În acest sens, vara, patronată de Sângeorz, ține de la 23 aprilie la 26 octombrie. Dacă Sfântul Gheorghe, „cap de primăvară”, mai tânăr și mai năvalnic, are sarcina de a înfrunzi codrul și care și poartă la brâu cheile cu care descuie vara, Sfântul Dumitru are cheile cu care încuie vara și descuie iarna și are misiunea desfrunzirii codrului toamna. Între cei doi este încheiată o învoială pe viață și pe moarte: dacă arborii sunt neînfrunziți pe data de 23 aprilie, Sâmedru îl omoară pe Sângiorz.
Eufrozina GREONEANȚ
Articolul integral îl puteți citi în numărul 43 din 23 octombrie 2021
