Cred că unu din zece români, dacă sunt întrebaţi ce se sărbătoreşte în 2 februarie, răspund plini de seninătate că nu ştiu, sau că se sărbătoreşte „Ziua ursului”. Vina pentru această neştiinţă este în primul rând a lor dar, în egală măsură şi a noastră şi a televiziunilor comerciale ce promovează spectacolul în detrimentul sentimentului religios.
Din acest motiv m-am gândit că e bine să vă spun ce ne aminteşte ziua de 2 februarie şi din punct de vedere religios dar şi sub aspectul tradiţiilor româneşti.
Ziua Întâmpinării Domnului, este ziua când El a fost întâmpinat de dreptul Simeon la Templul din Ierusalim, după patruzeci de zile de la naştere. Atunci Pruncul Sfânt a fost dus la Templu pentru că Legea lui Moise a stabilit fosarte clar că femeia care a născut un băiat nu avea voie să intre în Templu timp de patruzeci de zile. La împlinirea zilelor de interdicție, mama venea cu fiul la Templu şi aducea jertfă Lui Dumnezeu un miel sau un porumbel pentru sacrificiul purificării. Rânduiala era conform textului din cartea a treia a lui Moise, Leviticul:,,Şi a grăit Domnul lui Moise şi a zis: ,,Grăieşte fiilor lui Israel şi le zi: Dacă femeia va zămisli şi va naşte prunc de parte bărbătească, necurată va fi şapte zile, cum e necurată şi în zilele regulei ei. Iar în ziua a opta se va tăia pruncul împrejur. Femeia să mai şadă treizeci şi trei de zile şi să se curăţe de sângele său; de nimic sfânt să nu se atingă, şi la locaşul sfânt să nu meargă, până se vor împlini zilele curăţirii ei.
Iar de va naşte fată, necurată va fi două săptămâni, ca şi în timpul regulei ei; apoi să mai stea şaizeci şi şase de zile pentru a se curăţi de sângele său. După ce se vor împlini zilele curăţirii ei pentru fiu sau pentru fiică, să aducă preotului la uşa cortului un miel de un an ardere de tot şi un pui de porumbel sau o turturică, jertfă pentru păcat; preotul va înfăţişa acestea înaintea Domnului şi o va curăţi şi curată va fi de curgerea sângelui ei. Aceasta e rânduiala pentru ceea ce a născut prunc de parte bărbătească sau de parte femeiască. Iar de nu-i va da mâna să aducă un miel, să ia două turturele sau doi pui de porumbel, unul pentru ardere de tot şi altul jertfă pentru păcat, şi o va curăţi preotul şi curată va fi” ( Levitic 12, 1-8)
Maica Domnului s-a supus cu smerenie Legii Vechiului Testament, deşi născuse mai presus de fire. De aceea se prezintă la Templu împreună cu Dreptul Iosif.
Primind în braţe pe pruncul Iisus şi simţind că se împlineşte promisiunea lui Dumnezeu, Bătrânul şi Dreptul Simeon rosteşte memorabilele cuvinte : „Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace, că văzură ochii mei mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor, lumină spre descoperirea neamurilor şi mărire poporului Tău Israel”. Această rugăciune a rămas în cultul Bisericii până astăzi.
Tot atunci era la Templu şi proorociţa Ana, fiica lui Fanuil, din seminţia lui Aşer, care îmbătrânise în văduvie. Apropiindu-se de locul în care era Pruncul, rostea multe proorocii tuturor celor ce aşteptau izbăvirea în Ierusalim, vorbinde despre Cel adus în Templul Domnului.
Sărbătoarea Întâmpinarii Domnului este una din cele mai vechi sărbători religioase creştine. Sărbătoarea a fost praznuită fastuos doar din secolul al şaselea. Mai mulţi imnografi ai Bisericii au scris pentru această sărbătoare imnuri: Sf. Andrei Criteanul, Sf. Cosma Episcopul Maiumei, Sf. Ioan Damaschin, Sf. Gherman al Constantinopolului şi Sf. Iosif Arhiepiscopul Tesalonicului. Și ele sunt folosite și astăzi în Biserica Răsăriteană.
Spiritualitatea populară aminteşte în aceaşi zi de 2 februarie și STRETENIA ( Strecenia, în Banat), sau Ziua Ursului. Se consideră că în această zi anotimpul rece se confruntă cu cel cald, sărbatoarea fiind un reper pentru a prevedea cum va fi timpul în continuare. Se spune că dacă în această zi este soare, ursul iese din bârlog şi, văzându-şi umbra, se sperie şi se întoarce la locul de hibernare, prevestind astfel încă şase săptămâni de iarnă. Dacăîn ziua de Strecenie cerul este cu nori, ursul nu-şi vede umbra şi rămâne afară, ceea ce înseamnă că frigul slăbeşte şi se apropie primăvara.
De ziua ursului, în funcţie de starea vremii, bătrânii făceau prognoze asupra timpului optim al culturilor de peste an, stabilind acum un adevărat „grafic” al semănăturilor de primăvară.
Deci, Întâmpinarea Domnului sau „Ziua ursului”? Eu zic să ne amintim de amândouă, pentru că suntem creştini dar suntem şi români şi, cum nu avem voie să ne uităm credinţa şi sărbătorile, nu avem voie să dăm uitării nici tradiţiile noastre româneşti. În toate însă să avem dreaptă chibzuinţă.
Pr. Petru Berbentia
Articolul integral îl puteți citi în numărul 7 din 12 februarie 2022
