Persa s-a născut într-o familie de țărani din Alibunar, într-o casă de gospodari fruntaşi care se ocupau cu agricultura şi fiecare avea un rost. Persa şi sora ei, crescând într-o familie în existau respect şi bună înţelegere, au avut o copilărie fericită.
Interlocutoarea noastră își amintește cu drag de bunica ei care i-a dăruit un costum popular şi de cuvintele bunicii: ,,Fata mea, păstrează acest costum pe care l-am purtat și eu când eram tânără ca și tine. Să-l porți sănătoasă și cu drag!” Persa a păstrat acest costum cu sfinţenie până în zilele noastre. ,,Portul nostru românesc este foarte frumos. Îl îmbrac cu bucurie de fiecare dată când am ocazia. Trebuie să păstrăm cu dragoste tradiţia transmisă de bunicii noştri şi să fim mândri de ceea ce am moştenit”, mărturiseşte Persa.
În copilărie, Persa era mereu de faţă când mama ei întindea războiul și când a început să țese zestrea celor două fiice. A țesut chilimuri, catrințe, traiste de mai multe forme, cu mai multe meniri. În familia Persei, conform tradiţiei, femeile ştiau să ţese la război, astfel că interlocutoarea noastră trăieşte cu dragostea faţă de această artă. A îndrăgit şi alte meşteşurguri: broderia, cusutul.
Se mândrește cu cele două nurori: Tijana, soția lui Cristian și Ionelia, soția lui Daniel. Ionelia, fiind româncă din Turnu Severin, are o admiraţie pentru costumul popular. La sărbători, poartă cămaşă, poale şi brâu, toate brodate, precum şi vestă împodobită. ,,Este frumos să-ţi vezi nepotul şi nora îmbrăcaţi în port popular”, afirmă Persa.
Silvia MĂRGAN
Articolul integral îl puteți citi în numărul 38 din 23 septembrie
