În Banatul central, la Ecica, trăiește un personaj remarcabil, al cărui portret de viață îmbină măiestria în tâmplărie cu pasiunea pentru grădinărit și tradiții locale. La venerabila vârstă de 72 de ani, Aurel Ghilezan, sărbătorește fiecare zi ca o nouă oportunitate de a crea ceva semnificativ cu mâinile sale pricepute.
Născut în anul 1952, Aurel a început cariera sa în tâmplărie la Școala Elementară ,,Dositej Obradović” din Zrenianin, apoi a continuat la școala din Ecica, unde și-a încheiat și cariera, dedicându-se cu pasiune fiecărui proiect de reparare sau construcție. Experiența sa în meserie a fost dobândită sub îndrumarea lui Niță Moacă din Torac, la care a fost ucenic și unde a învățat primele meșteșuguri ale tâmplăriei. În afara activității sale profesionale, Aurel a contribuit activ la comunitate ca scenograf pentru trupa locală de teatru din Ecica. Povestește cum adesea Traian Todoran Peki venea la el cu anumite viziuni asupra scenei, cărora Aurel Ghilezan le-a dat viață prin construcțiile sale creative.
De-a lungul anilor, Aurel a fost un membru devotat al Asociației Pompierilor din Ecica, deținând diverse funcții și fiind recunoscut pentru curajul său în fața pericolelor. Ca şi comandant a început din anul 1970. Din anul 2022 nu mai este membru activ, conform legii poate fi doar voluntar, fiind veteran. Își amintește cu mândrie de intervențiile sale în timpul unor incendii de mare amploare, cum ar fi cel de la Biserica Albă, unde a petrecut zile întregi luptând cu flăcările alături de colegii săi pompieri.
În cei 52 de ani, ca membru activ în Asociația Pompierilor din Ecica, de două ori am fost în situații mai dificile ca pompier. Când au fost incendiile la Biserica Albă, eu am fost staționat la Dubovac și Grebenaț. Trei zile nu am ieșit din foc, eram cu tancul, în anul 1992. Noi trei din Ecica am fost trimiși cu profesioniștii din Zrenianin. A fost o experiență unică, de neuitat – își amintește interlocutorul. O altă tradiție importantă pentru Aurel este întâlnirea anuală de Rusalii, unde se reunește generația sa (cei născuți în anul 1952) pentru a rememora amintiri și a păstra viu spiritul comunitar. Dintr-o generație inițială numeroasă, rămân astăzi doar câțiva, dar tradiția este menținută cu sfințenie, adunându-se la domiciliul prietenei lor, Alexandrina Ghilezan, pentru a petrece împreună.
Teodora SMOLEAN
Articolul integral îl puteți citi în numărul 27 din 6 iulie