Dintre personalitățile asociate cu muzica, la Torac, figurează la loc de cinste violonistul Emil Petrovici. Anul acesta, Emil Petrovici marchează două momente deosebite: împlinirea a 75 de ani de viață și 55 de ani de căsnicie. Am avut privilegiul de a explora alături de el cele mai însemnate pagini ale biografiei sale și de a dezvălui povestea fascinantă a unui artist de excepție.
Emil Petrovici, născut în 1949, a venit pe lume într-o familie cu o tradiție intelectuală remarcabilă. Numele său a fost inspirat de unchiul tatălui său, academicianul Emil Petrovici (1898-1966), un dialectolog, lingvist și slavist de renume mondial, cunoscut pentru cunoștințele sale extinse în 11 limbi străine. Emil a crescut într-un cămin dedicat muncii și perseverenței, unde familia sa de agricultori a avut un rol esențial în formarea sa. Într-o tradiție de muncă asiduă, Emil a fost destinat să ajute la gospodărie, în timp ce fratele său mai mare, Todor, urma să-și continue studiile muzicale. Fascinația lui Emil pentru muzică a fost inevitabilă, influențată de pasiunea fratelui său pentru vioară.
- Fratele meu a cântat la vioară, iar părinții i-au cumpărat un instrument vechi din sat – rememorează Emil. – În timp ce fratele meu studia, eu am început să cânt la vioara lui, demonstrând o pasiune profundă pentru acest instrument. Noi doi, încă de mici, ne făceam viori din tulei și, practic, de atunci am demonstrat o pasiune pentru muzică și pentru acest instrument.
Pagină redactată de Teodora SMOLEAN
Articolul integral îl puteți citi în numărul 35 din 31 august
