În cadrul rubricii noastre, continuăm să aducem în prim-plan personalități remarcabile ale comunității noastre, oameni care au lăsat o amprentă semnificativă în viața celor din jur și care au povești ce merită să fie auzite. De data aceasta, îl cunoaștem pe colonelul Viorel Ardelean din Satu Nou, un om ale cărui realizări sunt demne de a fi scrise într-o carte.
Întâlnirea noastră a avut loc într-un cadru familiar, la o cafea, unde conversația a decurs natural, ca și cum ne-am fi cunoscut dintotdeauna. Viorel și soția sa, Maria, emană o energie pozitivă, fiind oameni sociabili și calzi, care se completează reciproc. Atmosfera plăcută a întâlnirii s-a concentrat mai ales pe activitatea profesională a colonelului, iar eu am fost profund impresionată de complexitatea și de interesul poveștii acestui intelectual, atât de apreciat de consătenii și colegii săi.
Deschid reportofonul, iar Viorel își începe povestea cu o modestie care te cucerește: „Sunt născut în anul 1949, la Satu Nou. Tatăl meu la 8, 9 ani m-a învățat să conduc tractorul, deci de mic am fost obișnuit cu munca la câmp. Mama a murit în etate de 28 de ani, și eu de la vârsta de 8 ani am rămas fără mamă, fiind singur la părinți. Am terminat școala elementară în satul natal, cu 8 clase, dintre care șase în limba română și două în limba sârba. M-am pensionat ca şi colonel.”
Cu o voce caldă, el își amintește cum, în tinerețe, visa să devină pilot, dar un mic incident l-a îndrumat pe alte căi. „Am întârziat la concursul pentru școala de aviație și, în loc să mă îndrept spre cer, am ales Școala de Electrotehnică «Nikola Tesla» din Belgrad. Nu am trecut examenul la sârbă, și am fost nevoit să înscriu aceeași școală, dar în alt oraș. Așadar, am reușit să obțin diploma la Zrenianin, cu lucrarea «Tehnologija dobijanje kana»”, povestește el.
Teodora SMOLEAN
Articolul integral îl puteți citi în numărul 42 din 19 octombrie
