Monografia intitulată „Biserica Ortodoxă Română din Banatul Iugoslav în perioada intrebelică” reprezintă o contribuție importantă la cunoașterea rolului Bisericii în minoritatea română din Banatul sârbesc. Este prima monografie de acest fel care abordează în mod științific această temă.
După cum descrie, în prefața cărții, prof. univ. dr. Ioan Bolovan, istoria românilor din afara granițelor actualei Românii a constituit o preocupare constantă în rândul istoricilor din țară și nu numai. Fie că vorbim despre abordări care au reconstituit istoria devenirii acestor comunități de-a lungul timpului, fie că avem în vedere lucrările care au vizat activitatea unor instituții sau personalități, lista bibliografică este una impresionantă. Totuși, în legătură cu trecutul românilor din Serbia de astăzi au mai rămas pete albe care reclamă noi cercetări istorice. Meritul lucrării redactate de Aleksandra Đurić-Milovanović și Mircea Măran, ,,Biserica Ortodoxă Română din Banatul Iugoslav în perioada interbelică (1918-1941)” este unul evident. Subiectul este tratat în mod profesionist de către cei doi autori, care sunt bine cunoscuți în istoriografiile nu doar din România și Serbia, ci și în alte spații culturale europene prin contribuțiile lor anterioare, unele apărute la edituri de prestigiu din Europa. Acesta este un segment important din istoria românilor din Banatul sârbesc.
De această dată, subiectul cercetat este trecutul Bisericii Ortodoxe, instituție care a avut contribuţie semnificativă la păstrarea identității etno-confesionale a românilor ortodocși din Banatul iugoslav în perioada dintre cele două războaie mondiale. Astfel, specialiștii vor avea de acum la îndemână un volum circumscris subiectului biserică și națiune la românii rămași după anul 1918 în componența Regatului Sârbilor, Croaților și Slovenilor. Biserica a rămas și după Unirea din 1918 o instituție reprezentativă nu numai pentru credincioșii români din România Întregită, ci și pentru cei din comunitățile din jurul țării.
Biserica s-a implicat în susținerea procesului identitar românesc din respectivele comunități, iar societatea civilă a jucat un rol esențial prin sistemul asociațiilor culturale, între care ASTRA a avut cea mai importantă contribuţie. De altfel, un capitol al cărții reface tocmai implicarea clerului ortodox în cadrul ASTREI, reliefând efortul acestei categorii profesionale în dezvoltarea culturală a românilor din cele circa 40 de comunități românești relativ compacte, aflate în Banatul iugoslav.
Adriana PETROI
Articolul integral îl puteți citi în numărul 5 din 1 februarie 2025
