În acel an, 1968, liniștea zilei de august în Voivodina a fost perturbată de volumul de poezie al tânărului poet român Slavco Almăjan, Pantomima pentru o după-amiază de duminică. Acest moment nu a fost doar un eveniment editorial – a marcat începutul unei noi ere în poezia din Voivodina. În acest an aniversar, când împlineşte 85 de ani, Slavco Almăjan continuă direcţia cu un nou volum de poezii, intitulat ,,Enigma cu trei aripi. Poeme în stare de nelinişte” (Panciova Editura Libertatea, 2024).
Revenind la acele momente din 1968, când Slavco Almăjan şi-a avut debutul editorial, ne putem imagina că pe străzile din Novi Sad versurile sale aveau efectul unui vânt ce purta mirosul schimbării în literatură. Poezia sa, așa cum au scris contemporanii, era eliberată de convenții, paradoxală și imprevizibilă. Când cititorii au deschis pentru prima dată acest volum, s-au confruntat cu un poet care îndrăznea să sfideze tradiția și să creeze versuri care erau în același timp introspective și universale.
„Almăjan iubește tot ce face parte din cotidianul nostru, iar poezia sa găsește frumusețea în lucrurile simple,” scria Rade Tomić în ziarul ,,Dnevnik” de atunci. Slavco Almăjan făcea parte din generația de poeți din fosta Iugoslavie care a respins modelele vechi și a deschis porțile modernității. „Eram fascinați de mișcările artistice alternative și gata să explorăm noi sensuri. Pentru mine, poezia era o fereastră spre necunoscut, un spațiu de eliberare de stereotipuri,” spunea Slavco Almăjan într-unul dintre interviurile sale.
Primul său volum a stârnit un val de reacții. ,,Pantomima pentru o după-amiază de duminică” a apărut mai întâi în limba sârbă, în traducerea proprie a lui Slavco Almăjan. Critica a fost clară: acest tânăr poet a adus prospețime în literatura Voivodinei. Versurile lui Almăjan reflectă ritmul vieții contemporane. Umorul său, legat de paradoxurile cotidianului, îl face un poet apropiat de cititorii de astăzi. Virginia Popović, observa că lirica lui Almăjan era liberă de orice constrângeri formale, dar în același timp reflecta lumea interioară a omului modern și sunetele mediilor urbane.
Stilul său a fost atât de remarcabil încât Pero Zubac l-a numit „poetul de calibru Prevert.” Versurile lui Almăjan sunt simple, dar puternice; ele îndeamnă cititorii să se oprească și să observe frumusețea în momentele cotidiene.
Marina KALKAN
Articolul integral îl puteți citi în numărul 9 din 1 martie 2025
