În zilele de 14 și 15 august 2026, localitatea Nicolinț din Serbia a devenit, pentru prima dată în istoria sa, gazda Marelui Festival de Folclor al Românilor din Voivodina, ajuns la cea de-a 66-a ediție. Dincolo de impresionanta sa continuitate, manifestarea din acest an a demonstrat că longevitatea sa este completată și de evoluția artistică, de profesionalizare și de o preocupare constantă pentru păstrarea autenticității patrimoniului cultural al românilor din Voivodina.
Cele două seri de festival au conturat imaginea unei comunități culturale românești vii și actuale, în care tradiția nu este privită exclusiv ca o moștenire a trecutului, ci ca realitate artistică transmisă și reinterpretată de generațiile actuale. Diversitatea participanților, a localităților reprezentate și a formulelor artistice – soliști vocali și instrumentiști, formații de dansuri, grupuri vocale, orchestre și tarafuri – a oferit programului varietate și dinamism, evidențiind totodată bogăția expresiilor folclorice păstrate în comunitățile românești din Voivodina.
Un element distinctiv al ediției a fost nivelul ridicat al concursului, la care s-au înscris soliști vocali și soliști instrumentiști. Evoluțiile participanților au demonstrat o pregătire temeinică, atenție pentru repertoriu, preocupare pentru autenticitatea interpretării și, în numeroase cazuri, calități artistice care au făcut dificilă departajarea concurenților. Semnificativ în acest sens este faptul că la aproape toate categoriile, rezultatele evaluării membrilor juriului au condus la punctaje egale, situație care a impus multiplicarea unor premii și acordarea acestora ex aequo. Din perspectiva evaluării artistice, această situație trebuie interpretată ca un argument în favoarea valorii ediției, diferențele dintre concurenții situați pe primele poziții au fost atât de mici încât ierarhizarea lor artificială nu ar fi reflectat în mod corect calitatea prestațiilor.
Cu excepția unui concurent instrumentist care nu s-a prezentat, programul competițional s-a desfășurat conform structurii stabilite, într-un ritm susținut și într-o atmosferă favorabilă actului artistic.
O contribuție deosebit de importantă la nivelul general al concursului a avut-o Orchestra de Muzică Populară a Românilor din Voivodina, condusă de dirijorii Gracijan Petrovic și Roman Bugar. Calitatea acompaniamentului oferit soliștilor vocali și instrumentiști a depășit funcția obișnuită de susținere muzicală, orchestra devenind unul dintre principalii factori de coerență și valoare artistică ai festivalului. Siguranța interpretativă, capacitatea de adaptare la particularitățile fiecărui solist, echilibrul sonor și omogenitatea ansamblului au creat condițiile necesare pentru ca participanții să își poată valorifica la maximum calitățile. Dacă într-o competiție de interpretare, valoarea acompaniamentului poate influența decisiv rezultatul artistic, la Nicolinț, orchestra a contribuit în mod evident la ridicarea ștachetei întregului concurs.
Această performanță a fost susținută și de calitatea foarte bună a sonorizării. Într-un festival desfășurat în aer liber și construit în jurul unor formule interpretative atât de diverse, echilibrul dintre voce, instrument solist și orchestră constituie o provocare tehnică importantă. La aceeași impresie generală de profesionalism a contribuit buna organizare a manifestării. Desfășurarea coerentă a programelor, gestionarea unui număr mare de participanți și integrarea momentelor competiționale cu aparițiile invitaților au conferit celor două seri continuitate și varietate. Programul din afara concursului nu a avut doar rolul unor intermezzo-uri spectaculoase, ci a completat imaginea de ansamblu a festivalului, demonstrând diversitatea formelor prin care folclorul poate fi păstrat, valorificat și prezentat publicului contemporan.
De o semnificație aparte a fost deschiderea festivalului, concepută în legătură directă cu identitatea comunității gazdă. Prezentarea unui tablou tradițional inspirat din cultura și viața satului Nicolinț a conferit manifestării o dimensiune simbolică suplimentară. Înainte de a deveni spațiul unei competiții artistice, scena a devenit astfel locul recuperării memoriei comunitare. Obiceiul, portul, gestul, muzica și reprezentarea vieții tradiționale au funcționat împreună ca elemente ale unui patrimoniu viu, introducând publicul în universul cultural al localității care găzduia pentru prima dată Marele Festival.
Prezența invitaților și momentele artistice din afara concursului au completat în mod inspirat cele două programe. Alternarea generațiilor, a formulelor interpretative și a tipurilor de expresie folclorică a împiedicat transformarea festivalului într-o simplă succesiune de concurenți, oferindu-i dimensiunea unui spectacol reprezentativ pentru cultura românilor din Voivodina.
Privită în ansamblu, ediția a 66-a poate fi apreciată drept una dintre acele ediții în care organizarea, infrastructura tehnică și valoarea artistică s-au susținut reciproc. Nivelul concurenților nu poate fi separat de nivelul orchestrei care i-a acompaniat, după cum performanța artistică nu poate fi separată de condițiile tehnice și organizatorice în care aceasta a fost prezentată publicului. Poate cea mai importantă concluzie rămâne însă aceea a continuității. După 66 de ediții, Marele Festival de Folclor al Românilor din Voivodina se impune ca o instituție culturală a memoriei colective a românilor din această regiune. Faptul că tineri interpreți, instrumentiști, dansatori și membri ai ansamblurilor se pregătesc pentru a urca pe scena festivalului demonstrează că patrimoniul nu este doar conservat, ci transmis efectiv de la o generație la alta.
Nicolinț 2026 a demonstrat că tradiția poate genera performanță, iar performanța poate deveni, la rândul ei, o formă de protejare a tradiției. Nivelul ridicat al concurenței, valoarea Orchestrei de Muzică Populară a Românilor din Voivodina, calitatea sonorizării, diversitatea programului și implicarea exemplară a comunității-gazdă au făcut din cea de-a 66-a ediție un reper important în istoria Marelui Festival și o confirmare a vitalității culturii românești din Voivodina.
Articolul îl puteți citi în numărul din 19 septembrie 2026
Prof. univ. dr. habil. Veronica Laura DEMENESCU
