Sârbii ortodocşi sărbătoresc în noaptea de 6 spre 7 ianuarie Ajunul, la o săptămână după sosirea Anului Nou. În mod tradiţional, capul familiei obişnuieşte şi în zilele noastre ca în dimineaţa Ajunului Crăciunului să meargă în pădure pentru a aduce acasă un trunchi de stejar sau de fag, numit badniac, pe care trebuie să îl taie din trei lovituri de secure.
Badniacul, care simbolizează Sfânta Treime, este pus în cel mai luminos colţ al camerei, întotdeauna lângă icoana sfântului casei, după care în casă se aruncă pe jos paie, care simbolizează aşternutul din ieslea în care s-a născut Pruncul Sfânt şi care nu se mătură până după sărbători.
Conform tradiţiei, după Sfânta Liturghie din seara Ajunului Crăciunului, credincioşii prezenţi în biserică îşi reamintesc de străvechile tradiţii, ocazie cu care sunt sfinţite bucheţele făcute din crenguţe de stejar şi paie, legate cu panglici, care apoi se împart credincioşilor, împreună cu anafura, obicei care se păstrează şi astăzi, precum şi obiceiul de a arde badniacul.
Badniacul este ars în faţa bisericii, iar tăciunii sunt duşi a doua zi pe câmp, pentru fertilizarea ogoarelor.
F. RAŞA
Articolul integral îl puteți citi în numărul 2 din 16 ianuarie 2021
