Mariana Lăpădat, avocat
În ultimii ani, Serbia se confruntă cu o creștere semnificativă a numărului de divorțuri. Potrivit celor mai recente date ale Institutului Național de Statistică, aproximativ fiecare al treilea mariaj se încheie prin divorț, iar durata medie a unei căsnicii înainte de separare este de aproximativ 13 ani. Aceste cifre îngrijorătoare reflectă ritmul alert al vieții moderne, dar și o vizibilă erodare a sistemului de valori.
Majoritatea cuplurilor intră în căsătorie cu speranțe mari și convingerea că relația va dura o viață întreagă. Din păcate, realitatea de zi cu zi contrazice adesea aceste așteptări. Motivele care duc la divorț sunt numeroase și variate, însă, indiferent de cauze, cei mai afectați sunt copiii.
Prinși între dragostea și loialitatea față de ambii părinți, confuzi și nepregătiți pentru noua realitate, copiii suferă adesea în tăcere. În astfel de situații, este esențial ca părinții să dea dovadă de maturitate, să își lase deoparte conflictele și să acorde prioritate nevoilor emoționale ale copiilor. Din păcate, nu de puține ori, părinții se concentrează pe conflicte minore, ignorând fragilitatea psihică a celor mici.
Din perspectivă juridică, atunci când relația nu mai poate fi salvată, cea mai recomandată soluție este divorțul amiabil. Acesta presupune un acord semnat de ambii soți, care reglementează aspecte esențiale precum custodia copiilor minori, programul de vizitare, pensia alimentară și împărțirea bunurilor comune. După depunerea cererii, instanța solicită avizul Direcției de Asistență Socială, iar dacă se constată că acordul este în interesul copiilor, divorțul este pronunțat pe baza înțelegerii dintre soți. Procedura este și mai simplă în cazul cuplurilor fără copii sau cu copii majori.
Alternativa este divorțul prin acțiune în instanță, o procedură mai dificilă, costisitoare și de durată, la care se recurge doar atunci când soții nu pot ajunge la un consens. În acest caz, instanța încearcă inițial împăcarea părților, iar dacă aceasta eșuează, solicită o evaluare din partea specialiștilor (psiholog, pedagog, asistent social). Aceștia analizează relațiile dintre părinți și copii, condițiile de trai și emit o opinie privind custodia. Copiii de peste 10 ani au dreptul să își exprime opinia, iar cei peste 15 ani pot decide cu care părinte vor locui.
Articolul integral îl puteți citi în numărul 13 din 28 martie 2026
