Relațiile de prietenie dintre cei doi tineri au apărut în anii studenției, petrecuți de Șaguna la Pesta, în casa unchiului său, casă care era un adevărat centru în care se întâlneau fruntașii români de pe întregul cuprins al Monarhiei Habsburgice, ba chiar și cei din Principate.
Printre cei care în acești ani vizitau casa Grabovsky era și învățătorul Ștefan Popovici Neagoe. Cunoscut om de cultură, susținător al introducerii grafiei latine în ortografia limbii române, cunoscut şi ca un înzestrat caligraf, gravor şi sculptor în lemn, în special ca urmare a implicărilor sale în mişcarea revoluţionară bănăţeană, în anul 1836 se va stabili în Ţara Românească, unde va lucra ca profesor de caligrafie şi ca „institutor public” la Bucureşti. În timpul Revoluţiei de la 1848 din Ţara Românească este arestat şi întemniţat (noiembrie 1848-aprilie 1849), fiind acuzat de participare la evenimentele revoluţionare.
O întrebare rămâne deschisă: cum a ajuns acest valoros document în proprietatea preoților din Petrovasâla, în Banatul sârbesc? Poate că răspunsul trebuie căutat în faptul că Ștefan Popovici Neagoe este născut în localitatea Sân-Ianăș (azi Barice), tot în Banatul sârbesc, în apropiere de Vârșeț, unde Șaguna și-a petrecut trei ani de viață ca student, și încă trei ani ca profesor la Institutul Teologic sârbo-român din acest oraș. Legătura poate consta în faptul că o rudă apropiată a învățătorului din Pesta, Ioanichie Neagoe, funcționa ca preot chiar la Petrovasâla, în perioada anilor 1881-1920.
dr. Mircea MĂRAN
Articolul integral îl puteți citi în numărul 44 din 2 noiembrie
