Vladimir Spătariu a mai fost membru și a altor societăți cu caracter cultural și confesional. În 1888 a fost ales de membru în comisia consistorială pentru alegerea deputaților la Sinodul eparhial al Caransebeșului pentru cercul Vârșețului, împreună cu preotul Ioan Cocora din Sălcița.
Din 1889 este membru ordinar al Societății pentru Fond de Teatru Român, înscris cu ocazia adunării generale ținute la Caransebeș. Cu această ocazie, tot din ținutul Vârșețului, s-au înscris ca membri ajutători şi Petru Zepeniag din Vârşeţ, Ioan Imbroane, Avram Corcea, Iosif Maleta şi Dimitrie Brăgia din Coştei. În 1894 a fost deputat în Sinodul eparhial al Caransebeşului. Cere să fie eliberat de la ședințele următoare ale sinodului din cauza unor treburi urgente, încă o dovadă a nestatorniciei sale la funcțiile la care a fost ales. Cu toate că nu a participat la activitățile legate de înființarea parohiei și de construire a edificiului bisericii, Spătariu devine în anul 1911 membru fondator al bisericii din Vârșeț, donând suma de 500 de coroane.
Familia sa a mai făcut astfel de donații, printre care Bisericii Ortodoxe Române din Jamu Mic, în apropiere de Vârșeț, în hotarul căruia poseda întinse suprafețe de pământ. Dintre donații, o mai amintim pe cea făcută în favoarea Fundației ,,Antoniu Mocioni”, de către Vladimir Spătariu cu familia: Agnes și Maria Spătariu, Cornel, Valeriu și Geiorgiu Spătariu, proprietari din Vârșeț. Cu toate acestea, a fost acuzat de adversarii săi că a contribuit foarte puțin la acțiunile românești din Vârșeț și din zonă. Pe plan politic, a fost candidatul coaliției naționalităților la alegerile din 1906 şi 1910 pentru cercul Moravița, dar nu a reușit să obțină mandat în parlament.
dr. Mircea MĂRAN
Articolul integral îl puteți citi în numărul 42 din 19 octombrie
