Participarea Institutului de Cultură al Românilor din Voivodina la Târgul de Carte de la Novi Sad a reprezentat un nou prilej de promovare a valorilor culturale și literare românești în spațiul multicultural al Voivodinei. Evenimentul, desfășurat în data de 18 martie a.c., a adus în prim-plan creația contemporană, punând accent pe dialogul intercultural și pe vizibilitatea autorilor români din regiune.
În cadrul acestei manifestări, publicul a avut ocazia să descopere romanul bilingv „Adăpostul/Utočište”, semnat de Monica Miclea, o apariție editorială ce explorează teme profunde precum identitatea, refugierea interioară și imposibilitatea de a evada de sine. Lansarea volumului a constituit un moment de interes pentru iubitorii de literatură, dar și o invitație la reflecție asupra condiției umane, așa cum este ea surprinsă în paginile acestui roman.
„Am început să scriu acest roman în februarie 2022, iar până în lunile iunie–iulie l-am finalizat. Inspirația nu a venit de la început, deoarece romanul a fost scris ca răspuns la o provocare la care, inițial, am renunțat, însă aceasta a reapărut ulterior pe rețelele de socializare. Era vorba despre o provocare în care trebuia să scriu un roman în care personajele nu se cunosc între ele. Romanul a fost scris în limba sârbă pentru un concurs literar. Astfel a prins contur scena cu Marko și Olivera: Marko trece cu mașina pe lângă Olivera, intră într-o baltă și o stropește — aceasta fiind prima scenă a romanului. Tema romanului este ideea că toți fugim de ceva, iar eu, de multe ori, îmi găsesc refugiul în scris. Putem merge în Viena sau în Toscana, însă, oriunde am merge, ne luăm pe noi înșine cu noi și nu putem fugi de ceea ce suntem. Romanul poartă titlul „Adăpostul”. Adăpostul înseamnă un loc în care îți poți găsi liniștea. Nu trebuie să-l căutăm în ceilalți, ci în noi înșine. Dacă nu găsim adăpost în noi înșine, nu îl vom găsi nici în alte persoane”, a declarat Monica Miclea, autoarea cărții.
Despre această carte a vorbit, printre alții, profesor dr. Virginia Popovici: „Întotdeauna ne bucurăm foarte mult când, în spațiul literar voivodinean sau în Banat, apare o voce nouă. De data aceasta, Monica Miclea, originară din Seleuș, a debutat cu un roman foarte frumos. Este vorba despre romanul „Adăpostul”, publicat la Editura Institutului din Zrenianin, în formă bilingvă. Acest roman este o poveste despre dragoste, un roman psihologic. Pot să spun că tema centrală este căutarea unei identități personale, urmărind fuga de traumele unei vieți cotidiene și căutând adăpostul în brațele unei persoane sau într-un alt context narativ. Acest roman este romanul de debut al Monicăi Miclea. Sperăm că nu este ultimul; după cum s-a menționat, Monica are încă câteva în lucru. Sperăm că aceste teme noi pe care le aduce literatura din Voivodina vor fi captivante pentru cititori și că vom intra într-o lume nouă a temelor, pe care le vom citi în literatura română din Voivodina. Aceste teme sunt interesante, deoarece autorii sunt martorii unor evenimente.”
La prezentarea cărții a fost citită și recenzia scriitorului Vasa Barbu: „Fiecare om tânăr se bucură foarte mult când reușește să-și publice prima carte la o editură. Sunt convins că așa este și în cazul romanului «Adăpostul», de Monica Miclea, publicat în anul 2025, la Editura Institutului de Cultură al Românilor din Voivodina din Zrenianin, în limbile română și sârbă. Este un roman scris de o autoare tânără, care își face debutul în proza contemporană de factură psihologică și sentimentală. Pe tot parcursul romanului avem de-a face cu o narațiune paralelă, axată în jurul personajelor principale, Olivera și Marko, care mereu sunt în căutarea propriei identități încercând să învingă obstacolele de ordin emoțional și să ajungă la armonia mult dorită în relațiile dintre ei și cu oamenii din anturajul lor. Tendința celor două personaje de a scăpa de povara singurătății care le apasă ființa într-un fel sau altul și de a se bucura de schimbări în viața lor de zi cu zi, este urmărită de autoare pe tot parcursul romanului. Soluția finală pe care o oferă ea este adăpostul ca refugiu metaforic, dar și real. Lipsa de perspective și viața monotonă și fără niciun scop se schimbă în mod neașteptat după un accident întâmplător în trafic. Treptat, cei doi, Olivera și Marko, se apropie tot mai mult și până la sfârșitul romanului, după o serie de întâmplări și încercări, devin cuplu, care are un destin și un adăpost comun.”
Daniela BAKIĆ SCUMPIA
Articolul integral îl puteți citi în numărul 13 din 28 martie 2026
