Cercetarea istoriei culturale reprezintă unul dintre subiectele preferate de care sunt preocupaţi oamenii de ştiinţă şi de cultură în Banatul sârbesc, pornind de la faptul că această latură a spiritualităţii românilor de pe acest spaţiu geografic a contribuit considerabil la formarea şi păstrarea identităţii naţionale a minorităţii române, atât pe timpul dualismului austro-ungar, cât şi în cadrul regatului iugoslav şi a Iugoslaviei postbelice, dar şi în cadrul actualei Republici Serbia.
Acelaşi Petru Stoica devine în curând şi director executiv al Institutului de Economii şi Credit Sentinela, înfiinţată în 1895. Din datele statistice se poate observa că este vorba despre localitatea cu cel mai mare număr de etnici români din Banatul sârbesc. În anul 1869, de pildă, la Satu Nou au fost 5563 de români şi 1461 sârbi. În ultimele decenii, statistica arată o scădere considerabilă a numărului etnicilor români, prezentă, de fapt, în întreaga zonă. Astfel, în 2002 numărul total de locuitori este de 7345, dintre care 4837 sârbi, 2036 români. Formarea şi dezvoltarea corului din această localitate, cât şi a altor formaţii muzicale asemănătoare înfiinţate în deceniile următoare şi prin alte localităţi, nu trebuie privită nici într-un caz ca un fenomen izolat, specific doar românilor din Banatul sârbesc. Aceasta trebuie privită într-un context mai larg, ca o parte componentă a mişcării corale de care a fost cuprins întregul Banat istoric începând cu secolul al XIX-lea, găsit pe atunci în cadrul monarhiei austro-ungare, pornind de la renumitele formaţii corale din Lugoj şi Chizătău, şi până la corurile bisericeşti înfiinţate chiar şi în cele mai mici localităţi în care trăia populaţia românească. Corurile bisericeşti reprezintă nucleul societăţilor culturale, cunoscute în această perioadă sub denumirea de Reuniuni de citire şi cântări, principalele promotoare ale activităţii culturale în rândul populaţiei rurale româneşti, cu un rol deosebit în promovarea identităţii naţionale în situaţia în care popoarele din partea ungurească a monarhiei dualiste erau constrânse de a depune eforturi deosebite pentru a se opune politicii de asimilare purtate de regim. După cum deja am amintit, este vorba despre una dintre primele formaţiuni corale româneşti din zonă, înfiinţată în îndepărtatul an 1870, doar cu un an întârziere faţă de primul cor al românilor din Banatul sârbesc – cel din Coştei. Datele furnizate de revista Albina, redactată de Andrei Mocioni, dar şi de revista Federaţiunea, ne arată că activitatea acestui cor a fost deosebit de bogată încă din primii ani de funcţionare a acestuia.
Dr. Mircea MĂRAN
Articolul integral îl puteți citi în numărul 22 din 5 iunie 2021
