Există oameni care nu trăiesc doar în timp, ci și în cuvânt. Oameni care reușesc să transforme fiecare idee în mesaj și fiecare pagină într-o oglindă a spiritului. Valentin Mic este unul dintre acei oameni care au reușit, prin muncă și talent, să lase urme vizibile în cultura și jurnalismul românesc. Doctor în științe, poet și scriitor, el s-a afirmat printr-o operă literară de mare valoare, alcătuită din volume de poezie și monografii ce păstrează vie memoria locurilor și a oamenilor. Cărțile sale de poezie și monografiile publicate sunt mărturii ale unui spirit fin și atent la detalii, care știe să pună rânduială în memorie și frumusețe în rostire. Recunoașterile naționale și internaționale – nu sunt altceva decât ecouri firești ale unei vieți dedicate cuvântului. În calitate de director adjunct al Casei de Presă şi Editură ,,Libertatea” și redactor responsabil al săptămânalului „Libertatea”, a ridicat prestigiul publicației prin seriozitate, spirit critic și respect față de cititori, transformând ziarul într-un reper de profesionalism și cultură. De-a lungul timpului, a fost distins cu numeroase premii naționale și internaționale, confirmări ale unei activități desfășurate cu pasiune și consecvență. Mai presus de toate, Valentin Mic rămâne un om al cuvântului, care prin scrisul său dăruiește cititorilor nu doar informație și poezie, ci și un exemplu de demnitate și statornicie.
Ați parcurs un drum impresionant de la primele versuri publicate în adolescență până la funcția de director adjunct al Casei de Presă și Editură „Libertatea” şi redactor responsabil al săptămânalului omonim. Cum ați descrie, din perspectiva de azi, forța interioară care v-a ghidat în toate aceste etape?
Privind retrospectiv, forța interioară care m-a ghidat de la primele mele versuri până la poziția de director adjunct al Casei de Presă și Editură „Libertatea” și redactor responsabil al săptămânalului omonim a fost un amestec de curiozitate, disciplină și un simț profund al responsabilității. Curiozitatea m-a împins să explorez lumea prin cuvinte, să caut sensuri ascunse în povești și în realitățile cotidiene; disciplina m-a ajutat să transform această pasiune într-o rutină creativă și profesională, să respect termene, să verific faptele și să onorez angajamentele; iar responsabilitatea mi-a definit raportul față de cititor, față de comunitate și față de tradiția culturală pe care o reprezentăm. Împreună, aceste forțe m-au ținut ancorat în drumul meu, chiar și atunci când provocările păreau să depășească resursele personale. Au făcut ca fiecare etapă — de la adolescența literară până la conducerea unei redacții complexe — să fie o continuă confirmare a vocației și a sensului pe care îl poate avea munca dedicată culturii și jurnalismului.
Copilăria trăită la Satu Nou, cu ritmurile ei tihnite și cu bogăția de povești și obiceiuri, a fost, probabil, primul capitol din cartea formării dumneavoastră. Care sunt acele imagini, sunete și întâmplări ce v-au făcut să simțiți limba română nu doar ca mijloc de comunicare, ci ca parte din propria identitate, ca destin — și cum simțiți astăzi, cu experiența întregii cariere, că acea matrice de început v-a modelat sensibilitatea de poet și rigoarea de ziarist?
Copilăria petrecută la Satu Nou a fost pentru mine o adevărată „școală a simțurilor”. Ritmul tihnit al satului, cântecele de la porți în seara de Ajun, mirosul pământului după ploaie și cuibul de rândunică sub streșina casei părintești au transformat limba română cu care m-am pomenit într-un instrument viu al identității. Nu era doar mijloc de comunicare, ci un liant între generații și un mijloc prin care lumea căpăta sens. Acea matrice de început mi-a format sensibilitatea poetică — atenția la detaliu, la ritm și la sonoritatea cuvintelor — și, totodată, rigorile de ziarist: precizie, observație atentă și respect față de realitate. Astăzi, cu experiența acumulată, simt că acele rădăcini timpurii au fost fundamentul care mi-a permis să armonizez creativitatea cu responsabilitatea profesională.
Mariana STRATULAT
Articolul integral îl puteți citi în numărul 37 din 13 septembrie 2025
